Hațieganu, Iuliu

Date biografice

n. 14.04.1885, Dârja, jud. Cluj – d. 04.09.1959, Cluj-Napoca

Medic, primul profesor de clinică medicală și primul decan al Facultății de Medicină Cluj (1919). Fondatorul școlii clujene de medicină internă.

S-a născut în familia preotului Ioan Hațieganu. Și-a început școala primară în anul 1891, după care s-a înscris la gimnaziul inferior la Cluj (1896). A urmat liceul la Blaj, apoi Facultatea de Medicină din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1909, obținând diploma de doctor în medicină și chirurgie (1910).

Cu sprijinul maestrului său Zsigmond Purjesz a fost încadrat preparator bugetar, după care i-au fost date sarcini de asistent universitar. În anul 1914 a fost propus pentru titlul științific de docent, care nu i-a mai fost acordat în contextul precipitării evenimentelor istorice. În timpul primului război mondial a condus secția de medicină internă a Spitalului Militar din Cluj.

În anul 1917 s-a căsătorit cu Maria Sima, fiica preotului Alexandru Sima, cu care a avut doi copii: Țuțu–Iuliu-Marius, decedat în anul 1928 și pe Maria-Ghighi viitoarea soție a prof. Octavian Fodor.

În anul 1919 a făcut un stagiu la Facultățile de Medicină din București și Iași și la clinica prof. Ion Nanu Muscel. În același an, 1919, Consiliul Dirigent l-a numit membru al Comisiunii Universitare pentru alegerea profesorilor și conferențiarilor și pentru organizarea Facultății de medicină. În toamnă, a fost numit profesor universitar de clinică medicală și ales ca primul decan al noii Facultăți de Medicină din Cluj. În anul 1922 a efectuat o vizită de studii în Franța, la Paris, iar în anul 1927 în Franța și Elveția.

Director al Clinicii Medicale I (1919-1948) şi al Clinicii Medicale III (1953-1959), a fost profesor universitar şi decan al Facultăţii de Medicină din Cluj (1919-1920), prodecan, (1935-1937), rector al Universităţii din Cluj (1930-1932, 1940-1944). În anul 1932 a introdus învăţământul de policlinică medicală, iar în anul 1934, medicina sportivă. A fost fondator al şcolii clujene de medicină internă.

S-a preocupat de patologia ficatului și a sistemului digestiv, introducând noi mijloace diagnostice pentru cercetarea funcției hepatice, a duodenului și a pancreasului, a făcut o clasificarea originală a bolilor rinichilor, a realizat studii asupra encefalitei epidemice, asupra endocarditei lente, hepatitei septice lente, trombozei auriculare progresive, meningitei acute benigne.

Între anii 1923-1924 a fost Președinte al Congresului Clinicilor și al celui de-al doilea Congres Național de Ftiziologie organizat la Cluj (1933). În anul 1939 a fost numit director al Școlii Normale Superioare din Cluj.

A fost preşedinte al Astrei biopolitice şi medicale (1917), şeful despărţământului Cluj al ASTREI (1930) și a înființat Organizația Șoimii Carpaților. Adept al sportului de masă, Iuliu Hațieganu a întemeiat parcul sportiv pentru tineri din Cluj. Lucrările au început în anul 1931. Din anul 1989, acest parc îi poartă numele - Parcul Sportiv Universitar Iuliu Hațieganu.

La 1 Decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și a fost consilier tehnic medical al Consiliului Dirigent (1918-1919). Membru al Partidului Naţional Ţărănesc, a fost ministru al Sănătății în guvernul Nicolae Iorga.

Între anii 1948-1952 Iuliu Hațieganu a fost îndepărtat din Clinica Medicală I și din învățământul medical. Și-a păstrat însă domiciliul unde avea și cabinetul medical privat unde oferea consultații.

Medic Emerit (1952), a fost membru titular al Academiei Române (1955), membru al Societății Medicale a Spitalelor din Paris, al Societății Internaționale de Gastroenterologie, al Societății de Studii Științifice asupra Tuberculozei.

A fost distins cu Coroana României, ca Ofițer de Instrucțiune și cu Legiunea de Onoare a Franței.

Din anul 1993, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj poartă numele profesorului Iuliu Haţieganu.

Lucrări publicate (selectiv)

Despre encefalita epidemică (1920)

Infecția tuberculoasă și profilaxia ei socială (1926)

Sifilisul visceral medical (1926)

Stenoză mitrală cu sindromul trombozei progresive auriculare (1927)

Tratat elementar de semiologie şi patologie medicală (în colab. cu prof. Ioan Goia) (1934, 1936, 1937 – în 4 ediții)

Actualitîți de patologie medicală (1948)

Valoarea științifică a observației în clinica medicală (1957)

Permanentul și tranzitoriul în medicină (1958)

Clinică şi patologie medicală, 2 vol. (1955, 1958)

Bibliografie

1. Enciclopedia României : Cugetarea. – Bucureşti : Editura Saeculum I.O. şi Vestala, 1999, p.391-392. ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
2. Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.142-143. ISBN 974-686-102-3
3. Facultatea de Medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000) : Scurt istoric. – Cluj – Napoca : Casa Cărții de Știință, 2004, 55-78; p. 842-845 ISBN 973-686-622-X
4. Personalităţi clujene (1800-2007) : dicţionar ilustrat/Dan Fornade. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p.251. ISBN 978-973-133-101-0