De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Eliberarea Clujului de către armatele româno-sovietice (11.10.1944)
Desfășurarea Actului de la 23 August 1944, sub conducerea regelui Mihai I, și schimbarea alianțelor pentru România, din cea cu Germania în cea alături de inamicii acesteia (SUA, URSS și Marea Britanie), prin Armistițiul din 12 septembrie 1944, au determinat o puternică ofensivă a armatelor română și sovietică de eliberare a țării, din august până în 25 octombrie 1944.
În cadrul acestei ofensive, eliberarea Clujului la 11 octombrie 1944, a fost unul dintre momentele cele mai importante, fiind principalul oraș transilvan al teritoriului ocupat de Ungaria, între 1940-1944, și unul din principalele orașe ale României. De aceea, încă înainte de eliberarea efectivă a acestuia, autoritățile românești de la București au pregătit reintegrarea orașului în cadrele statului român și prin câteva acte legislative. Astfel, în septembrie 1944, este creat un Înalt Comisariat pentru Transilvania de Nord, care trebuia să propună proiecte de decrete-legi pentru reintegrarea mai ușoară a teritoriului în granițele statului român.
În paralel cu emiterea legislației, campania militară la care trupele române au luat parte și care înainta dinspre sudul țării spre nord și vest se apropia, la începutul lui octombrie 1944, de municipiul Cluj. Eliberarea acestuia s-a efectuat în cadrul operaţiunii cu nume de cod „Debreţin”, concepută şi condusă de comandamentul Frontului 2 ucrainean al Armatei Roșii, la care au participat şi Armata 4 română, precum şi mari unităţi din Armata 1. Ofensiva armată pe direcţia Cluj a fost declanşată la 9 octombrie 1944, la ea participând, cu un rol semnificativ, Armata 4 română şi Armata 27 sovietică (în cadrul căreia acționau și diviziile 2 munte şi 18 infanterie române), din zona centrală a podişului transilvan.
După două zile de atacuri și manevre militare bine planificate, Clujul a fost eliberat la 11 octombrie 1944, în urma loviturilor combinate ale Diviziilor 18 Infanterie şi 2 munte române şi a Corpului 104 sovietic. Sub presiunea atacurilor din mai multe direcții, armatelor germane și maghiare le-au rămas doar varianta retragerii din oraș spre nord-vest, pe direcția Chinteni - Deuş sau Baciu - Nădăşel, direcții spre care trupele inamice s-au și retras, de altfel, în noaptea de 10/11 octombrie și în ziua de 11 octombrie, până în jurul orelor 11, pentru a evita încercuirea în oraş. În retragere, soldații străini au distrus podurile de peste Someş şi mai multe obiective industriale din Cluj. Între timp, unitățile militare românești au ocupat intersecţia Gilău - Luna de Sus - Floreşti, deschizând cale liberă spre Cluj. În partea opusă a orașului, la est, în noaptea de 10 spre 11 octombrie 1944, trupele românești care acţionau la flancul drept al Armatei 27 sovietice, în cadrul Corpului 104, au reuşit să surprindă trupele inamice din faţa podului de la Sânnicoara şi a permis învăluirea pe la nord-est a apărării Clujului şi interceptarea comunicaţiei Cluj - Oradea. În acest condiții, intrarea în oraşul părăsit de trupele germane și ungare s-a realizat dinspre vest, prin cartierul Mănăştur, în ziua de 11 octombrie, în jurul orelor 9.30, în entuziasmul populației românești autohtone, dar și a opiniei publice românești, în ansamblul său.
[modifică] Bibliografie
- Administrația sovietică în Nordul Transilvaniei (noiembrie 1944-martie 1945) / Marcela Sălăgean. - Cluj-Napoca : Fundația Culturală Română, 2002, 251 p., ISBN 973-577-258-2
- Istoria Clujului / Ștefan Pascu (coord.). – Cluj : Întreprinderea Poligrafică Cluj, [s.a.], 575 p.
