De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Decizia de construcție a unor prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail

În trecut, în jurul bisericii Sfântul Mihail s-a aflat cimitirul orașului, locul de înhumare al clujenilor până la 1585, când a fost deschis Cimitirul Hajongard (Cimitirul Central). La 1550, vechiul cimitir din jurul bisericii a fost înconjurat cu un zid înalt de piatră, pentru a fi protejat de tumultul vieții din piață. Ca urmare a acestui demers, a apărut posibilitatea de amplasare de spații comerciale lângă acest zid, spații care au rezistat aici mai bine de 300 de ani.

Cu ocazia ședinței Consiliului celor o sută al orașului Cluj, din 11 februarie 1561, s-a decis construirea de prăvălii în jurul Bisericii Sf. Mihail. Se consfințea, prin hotărârea acestui for de conducere al orașului, un proces de construcție, care începuse de pe la 1557. Despre construcția, mentenanța, rolul și valoarea acestor prăvălii s-au făcut consemnări anuale în registrele de socoteli ale curatorilor bisericii. În fiecare an, administratorii au consemnat veniturile bisericii provenite din închirierea magazinelor din jurul bisericii Sfântul Mihail, folosite de multe ori la repararea construcțiilor existente și ridicarea de noi magazine.

[modifică] Spațiile comerciale

Aceste spații comerciale erau diferite din punct de vedere calitativ. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, s-au conturat trei categorii de construcții în funcție de materialul din care erau ridicate: piatră, piatră și lemn, lemn, după fiecare, în funcție de materialul de construcție, plătindu-se o chirie diferențiată. Toate au fost acoperite cu șindrilă, iar unele aveau și sobe de încălzit.

În anul 1581, erau închiriate aici 15 magazine din piatră, trei locații fiind nefolosite. Pe lângă acestea, au fost alte 44 de dughene din lemn. În anul 1585, au fost închiriate 18 magazine din piatră și 44 din lemn. În 1597, erau deja 20 de construcții din piatră și 46 din lemn.

[modifică] Chiriași

Aceste localuri de magazine puteau fi închiriate în primul rând de cetățenii orașului, două categorii apărând cu regularitate printre cei care închiriau, așa zișii dieci (deak) și cetățenii jurați ai orașului. Interesant de remarcat este și numărul relativ mare al femeilor între chiriași, soții ale unor cetățeni ai urbei. Chiriașii fie erau în legături strânse cu conducerea și cu elitele din Cluj, fie chiar făceau parte din rândurile acesteia. Meșteșugarii, ale căror locuințe erau situate în zone mai retrase ale orașului, erau interesați și ei de astfel de spații comerciale, cu un vad deosebit. Spațiile comerciale mai scumpe au fost folosite de aceleași familii, timp de mai mulți ani la rând. Ca atare, nu exista o limită a perioadei de închiriere.

Aceste chirii au fost plătite tot timpul edililor bisericii, socotelile fiind verificate de „exactori” – socotitorii orașului. Din când în când, se întâmpla ca o familie sau o persoană să aibă în chirie atât un loc comercial din piatră, cât și unul din lemn.

Prăvăliile se aflau în grija edililor bisericii, iar întreținerea lor era, în general, de datoria acestora. Când unele magazine nu aveau chiriași, se efectuau lucrări de reparații. În unele situații și chiriașii făceau reparații, dar valoarea acestora era scăzută din chirie, ori decontată de edili.

Închirierea acestor spații comerciale era rentabilă atât pentru biserică, cât și pentru cei care le ocupau. Sumele percepute ca și chirii nu erau foarte mari (cel mult șase-opt florini anual), dar venitul obținut constituia o bază materială sigură și ușor de anticipat pentru biserică, îndestulătoare pentru întreținerea clădirilor sale.

Faptul că în Cluj au existat cel puțin 55 de prăvălii în același timp la turnura secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, dovedește o viață comercială intensă.

[modifică] Demolarea construcțiilor din jurul bisericii Sf. Mihail

Pe la 1860, sub conducerea lui Kővári László, a devenit activ un comitet care avea ca obiectiv amenajarea pieței din centrul orașului și demolarea construcțiilor din jurul bisericii. Pentru aceasta, parohia a fost despăgubită primind în schimbul clădirilor demolate, terenuri din zona centrală a orașului, pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu. Astfel, din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, biserica Sfântul Mihail a putut fi admirată în toată splendoarea ei.

Apoi, în anul 1896, s-a trecut la lucrări de modernizare a pieței principale a Clujului. De-a lungul fațadelor imobilelor s-au construit trotuare, carosabilul cu o lățime de 12 metri a fost acoperit cu pietre cubice din granit, în jurul bisericii a fost amenajată o promenadă asfaltată, iar centrul pieței a fost acoperit cu pietriș. Planurile au fost puse în aplicare până în 1898, când a fost relocat și portalul baroc din fața bisericii Sfântul Mihail în fața Bisericii Sfântul Petru, iar grădina bisericii Sfântul Mihail a fost înconjurată cu un gard înalt de 85 de centimetri, din fontă, realizat în stil neogotic, conform proiectului elaborat de Pákei Lajos. Armonia pieței avea să fie completată de amplasarea aici, în anul 1902, a Grupului statuar Matia Corvin.

[modifică] Bibliografie

  1. Rüsz – Fogarasi Enikő, Câteva considerații preliminare asupra prăvăliilor din jurul Bisericii Sfântul Mihail din Clujul premodern, în Evul Mediu neterminat = A befejezetlen középkor = The Unfinished Middle Ages : Omagiu adus profesorului Adrian Andrei Rusu cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2022, p. 217 - 225.
  2. Gaal György, Képes Kolozsvár : A belváros irásban és képben, Kolozsvár, Polis, 2007, p. 32-35.
  3. Gaal György, Cluj-Napoca : Ghid turistic, istoric, cultural, Baraolt-Cluj-Napoca, Tortoma-Asociația Kolozsvár Társaság, 2014, p. 39-41.
  4. Gaal György, Kolozsvár a századok sodrában : Várostörténeti kronológia, Kolozsvár, Kriterion, 2016, p.16, 106


Adus de la "http://www.bjc.ro/wiki/index.php/11_febr._-_Consiliului_celor_o_sut%C4%83_al_ora%C8%99ului_Cluj_a_decis_construc%C8%9Bia_unor_pr%C4%83v%C4%83lii_%C3%AEn_jurul_Bisericii_Sf._Mihail"