17 mart. -Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite

De la Memorie şi cunoaştere locală

Cuprins

1 Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite (17.03.1727)
2 Bibliografie

[modifică] Înființarea la Cluj, cu sprijinul episcopului ardelean Antalfi János, a tipografiei iezuite (17.03.1727)

O primă tipografie iezuită a existat în secolul al XVI-lea la Cluj. Alături de tipografia lui Heltai, aceasta a funcționat pentru scurt timp (1581-1588) în legătură cu școala superioară iezuită. Primele date despre această tipografie le-a oferit Róth Pál și Benkö József în 1785. Până azi, sunt cunoscute doar două lucrări tipărite în această tipografie, una din 1581, Theses de puro et expresso Dei verbo de Schreckius Wolfgangus și alta din 1585, de același autor, Adversus avthores Jvliani vt vocant Pseudocalendarii Varadini impressi pro A. 1585.

Deși iezuiții reveniți la Cluj au preluat de la unitarieni mănăstirea Franciscană din Cetatea Veche și au avut tot felul de inițiative, și deși aveau tot felul de privilegii, nu aveau totuși o tipografie până la 1727. Despre începuturile acesteia există date certe. La 16 martie 1772, Maria Tereza a cerut o situație asupra tipografiilor ordinelor călugărești. În răspunsul redactat la 16 septembrie 1773 se arăta, referitor la tipografia iezuită, că episcopul romano catolic Antalfi János, a înființat-o la 17 martie 1727, dăruind o garnitură de litere ordinului iezuit din Cluj, pentru ca sub supravegherea acestora să înființeze o tipografie.

Dintre conducătorii tipografiei sunt cunoscuți: Welhammer Bernárd între 1727-1730, în jurul anilor 1731-1736 Weichenberg Thaddeus Simon, în jurul anilor 1740-1744 Becskereki Mihály, care ulterior în jurul anului 1754 a funcționat la Oradea.

În 45 de de ani au apărut numeroase lucrări la această tipografie, aproximativ jumătate în limba latină, jumătate în limba maghiară. Publicațiile au fost în primul rând cărți școlare.

Când, la 26 octombrie 1773, 40 de iezuiți au părăsit definitiv Clujul, s-a prevăzut ca tipografia rămasă fără stăpân să fie tratată la fel cu celelalte bunuri ale iezuiților. Astfel, ea a fost preluată de piariști în stăpânirea cărora a ajuns întreaga moștenire iezuită. Dar, tipografia nu a rămas totuși a piariștilot, ea a fost prima dată închiriată tipografului austriac Kollmann József Ferencz pe 10 ani, și înaintea expirării acestui termen a fost vândută episcopului Batthyány Ignácz, care a preluat-o la 1783 și a administrat-o prin Béla József. La moartea episcopului, tipografia a fost pusă un timp sub lacăt, apoi cumpărată în anul 1812 de profesorul universitar romano-catolic Bergai József. De la el a fost cumpărată în anul 1829 de tipografia romano-catolică Lyceum și dizolvată în aceasta.