De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Nașterea ideii construirii bisericii
În anul 1654, Gheorghe Rákóczi al II-lea a fondat o parohie reformată pentru comunitatea protestantă din Cluj-Mănăștur, iar pe terenul donat de Mihai Apafi, Ana Apafi a construit o biserică reformată. În 1775, sub presiunea guvernamentală care susținea catolicismul, comunitatea reformată a vândut terenul și biserica iezuiților. Astfel, reformații de aici nu au mai avut un lăcaș de cult până în 1896 când, văduva lui Turgyán György și-a donat casa în acest scop. Însă spațiul dovedindu-se neîncăpător, a apărut ideea ridicării unei biserici.
[modifică] Construcția și sfințirea bisericii
A fost achiziționat un teren pe Calea Mănăștur, la numărul 78, dar din cauza greutăților financiare, construcția bisericii a mai întârziat. În 1907, a fost comandat un prim proiect, realizat de János Spáda, care a conceput o biserică gotică, un proiect costisitor și contrastând cu simplitatea calvină. Acesta nu a fost pus în practică, fiind respins de conducerea superioară a bisericii. Kós Károly a venit cu un nou proiect, care a primit toate avizele necesare și, din februarie 1913, construcția propriu-zisă putea fi demarată. Pentru supravegherea acesteia a fost solicitat meșterul zidar János Spáda, pentru controlul financiar inginerul Antal Pohl, iar concursul pentru execuție a fost câștigat de firma de construcții Ferenc Deutsch și partenerul. Biserica a fost finalizată și sfințită la 22 martie 1914.
[modifică] Elemente stilistice și decorative
Amintind de stilul romanic, este compusă din 3 nave pe direcția nord-sud, cea centrală mai înaltă, cu două turnuri, unul pe o bază pătrată, mai înalt și el, cu 4 turle și ceas, iar celălalt, lateral, mai jos, în plan circular, asigurând echilibrul arhitectural. Turnurile sunt acoperite cu țigle Zsolnay, cu smalț verde. În turnul pătrat se află clopotul, iar pe vârful său strălucește omonimul bisericii, un cocoș de alamă. Fațada bisericii și a turnului mare sunt pline cu ferestre geminate, înguste și lungi, pe verticală. În afara portalului mare, mai există două mici, în lateral. Simplitatea puritană a bisericii, modelul și culoarea verde formează o unitate armonioasă cu gardul de piatră. Interiorul este decorat cu motive etnografice din Valea Călatei, bolta fiind ornată cu casete pictate după desenele profesorului Sandor Muhits. Mobilierul este sobru, masiv.
Cel mai important element decorativ al clădirii sacrale a fost unul dintre motivele populare de ornament, cocoșul, de la care provine și denumirea populară a bisericii. În comunitățile maghiare, reprezentarea cocoșului s-a răspândit după Reformă, când a devenit un simbol și semn distinctiv al bisericii și bisericilor calvine, care l-au fost folosit ca decor al turnurilor, dar și pe tavanele casetate pictate, ca element în ornamentația ușilor, în modelele de lămpi și sculpturi în lemn, cum se poate observa și în această biserică.
În ansamblu, se poate spune că biserica reformată din Cluj-Napoca este expresia stilului matur al lui Kós Károly, inspirat din arhitectura bisericilor medievale și populare din Transilvania, Călata în particular, precum și din lumea formelor și motivelor artei populare. Materialele, formele și motivele combinate cu măiestrie de către arhitect s-au unit într-o lucrare cu adevărat monumentală.
[modifică] Bibliografie
- Nagy Ákos, Kós Károly és a Kakasos templom, în „Művelődés”, LXVII, august/2014.
