De la Memorie şi cunoaştere locală
A téglagyártól a tehervonatig : Kolozsvár zsidó lakosságának története = De la Fabrica de cărămizi la trenul de marfă : Istoria locuitorilor evrei ai Clujului /Lőwy Dániel. - Kolozsvár : Erdélyi Szépmíves Céh, 1998, 366 p. ISBN 973 98374 25
Volumul se deschide cu o listă de nume sub titlul Tanúságtevők [Martori], urmată de cuvântul introductiv semnat de autor, Kísértő múlt, megíratlan idő [Trecut obsedant, timp nescris].
Cartea, dedicată deportării evreilor din Cluj în anul 1944, se deschide cu o prezentare, din perspectivă istorică, a comunităţii evreieşti din Cluj sub diverse aspecte. Astfel, primul capitol, A teljes polgárjog elnyeréséig [Până la câştigarea drepturilor cetăţeneşti depline] este construit în jurul a trei subcapitole. A kolozsvári zsidóság első évszázadai [Primele secole ale evreimii clujene] urmăreşte comunitatea evreiască clujeană pe baza semnalărilor documentare, de la 1481 până la jumătatea secolului al XIX-lea.
Lăcaşurilor de cult le este dedicat al doilea subcapitol, Zsidó templomok és imaházak Kolozsváron [Biserici şi case de rugăciune evreieşti la Cluj]. Referiri la cele patru cimitire evreieşti din Cluj, relatări referitoare la modul în care era abordată moartea şi, legate de aceasta, locurile de veci, de unde a rezultat o adevărată artă a monumentelor funerare, se găsesc în subcapitolul intitulat A zsidók temetkezése Kolozsvárott [Înmormântarea evreilor la Cluj].
Imaginea comunităţii evreieşti este conturată, cu continuitate cronologică, în capitolul És mondá az Úr: Legyen iskola [Şi a zis Domnul: Să fie şcoală]. Sunt prezentate instituţii de învăţământ, periodice ale comunităţii, politicieni evrei clujeni importanţi, organizaţii evreieşti, scurt istoric al Spitalului evreiesc, societăţi caritabile, sportive (Hagibbor), societatea medicilor Paul Ehrlich, Societatea filarmonică Goldmark.
Capitolul Mindenható nyelvi honosságban [În universul atotputernic al limbii] redă rolul evreimii clujene în viaţa culturală maghiară locală şi ardeleană în general. Sub titlul Vállalkozói szellem a Prométheuszi társadalomban [Spirit întreprinzător în societatea prometeică] este conturat rolul economic al evreimii clujene.
În sfârşit, capitolul Két közhatalom-változás között [Între două schimbări de stăpânire] tratează istoria comunităţii în contextul politic al perioadei 1918-1940, sub aspect politic, social şi nu în ultimul rând, religios.
Capitolul Visszatért, de nem hazatért [Reveniţi, dar nu întorşi acasă] urmăreşte perioada de după august 1940, invocând legislaţia antievreiască şi impactul ei asupra diferitelor aspecte ale vieţii comunităţii până la decizia aplicării soluţiei finale.
Ca o componentă a acţiunilor concrete, manifestare a politiciii de prigonire a evreilor, munca forţată la care au fost obligaţi membrii comunităţii este discutată în capitolul Lovak helyett befogva a Don-Kanyarnál [Înhămaţi în loc de cai la Cotul Donului]. Reconstituirea are la bază colecţia de documente Karsai Elek şi mărturii ale unor supravieţuitori. În ceea ce priveşte munca forţată, două dimensiuni ale acesteia sunt analizate distinct.
În continuare, în capitolul Megvadult ország, elaljasult kor [Ţară sălbăticită, timpuri meschine], într-o perspectivă mai largă este prezentată începerea deportării evreilor din Ardealul de Nord la 19 martie 1944. În contextul înăspririi măsurilor antievreieşti, a început adunarea evreilor în ghettouri şi deportarea lor (Nemzetek halálát engedte az Isten [Moartea naţiunilor cu voia lui Dumnezeu]).
Capitolele următoare descriu calvarul comunităţii evreieşti clujene. Astfel, în capitolul Fedet fővel – fedezék nélkül [Cu creştetul acoperit – fără adăpost] este redată acţiunea de strângere a evreilor clujeni în getto-ul de la Fabrica de cărămidă, începută la 3 mai 1944. Tragedia momentului răzbate din mărturiile contemporane, despre desfăşurarea operaţiunii. Descrierea gettoului şi a condiţiilor, a vieţii din ghettou, între reguli stricte, inumane şi speranţele celor adunaţi aici se regăseşte sub titlul expresiv A téglagyári csűrökön átfuj a szél [Vântul răzbate prin şoproanele fabricii de cărămidă].
Nu în ultimul rând sunt urmărite acţiuni de salvare, atitudini şi demersuri ale clujenilor pentru salvarea membrilor comunităţii evreieşti. Astfel, capitolul Kivételezettek kimenekítése [Salvarea celor exceptaţi] are ca subiect demersul lui Krasztner Rezső, care vedea rezolvarea problemei evreieşti în masiva emigrare. El a iniţiat tratative în acest sens, parţial finalizate, comitetul de salvare reuşind să obţină emigrarea în Elveţia şi a 388 de evrei internaţi la Cluj în getto-ul de la Fabrica de cărămizi.
Capitolul Fehérek közt egy európai [Între albi un european] este construit în jurul discursului episcopului Márton Áron ţinut la Cluj la 18 mai 1944, împotriva deportării evreilor. O altă personalitate clujeană care a luat atitudine împotriva măsurilor antievreieşti, a ascuns evrei în perioada prigonirii lor şi a ajutat la salvarea unora a fost Járosi Andor, episcop evanghelic clujean, comparat cu Raoul Wallenberg şi căruia îi este dedicat capitolul A Samos-parti város Wallenbergje [Wallenberg-ul oraşului de pe malul Someşului].
În capitolul Igaz emberek Kolozsvárt [Oameni adevăraţi la Cluj] sunt amintiţi alţi clujeni care au acţionat pentru salvarea evreilor, ajutându-i să treacă în România sau ascunzându-i.
Într-un capitol distinct A menekülés útja Tordán át vezet [Drumul refugiului trece prin Turda] autorul vorbeşte despre salvarea evreilor prin Turda şi organizarea ajutorării lor. S-a apreciat la 100-200 de persoane numărul celor refugiaţi de la Cluj prin Turda.
În capitolul Taps, fájdalom és szégyenérzet [Aplauze, durere şi sentiment al ruşinii] autorul îi prezintă pe cei de la polul opus, cei care au susţinut politica şi acţiunile de prigonire a evreilor, care au practicat denunţul şi alte manifestări ale unei stări de spirit antievreieşti. Nu lipseşte din acest capitol nici invocarea a numeroase acţiuni favorabile comunităţii evreieşti. Scopul mărturisit de autor a fost acela de a oferi o imagine completă a stării de spirit a clujenilor din acei ani.
Calvarul evreilor este urmărit în continuare (Kigördül a vonat, ki tudja, hol áll meg [Porneşte trenul, cine ştie unde se opreşte]) cu descrierea drumului celor deportaţi, de la Cluj la Auschwitz. Capitolul reconstituie condiţiile inumane în care s-a desfăşurat transportul evreilor din getto-ul de la Cluj spre Auschwitz, apoi în a doua sa parte tratează problema „utilizării” bunurilor evreilor deportaţi.
Despre atitudinea Aliaţialor în faţa tragediei evreieşti şi un eventual răspuns la politica adoptată autorul conchide în capitolul Szövetségesek – hosszú méla lesben [Aliaţii – într-o lungă aşteptare melancolică].
Lecsendesül a lobogó vihar [Se calmează furtuna năpraznică] este capitolul care tratează perioada imediat următoare războiului, cu revenirea la Cluj a puţinilor supravieţuitori, cu refacerea comunităţii, întregită cu evrei veniţi de peste munţi şi încercarea acesteia de a-şi relua cursul normal al vieţii, într-un nou context politic ce se prefigura.
În continuare (A tett felelőssége meg a mulasztásé [Responabilitatea faptelor şi a tergiversărilor]) autorul face referiri la atitudinea scriitorilor, înalţilor prelaţi, a politicienilor, altor persoane publice, voci de la care se aştepata mai mult, care s-au auzit slab sau deloc exprimându-se în problema prigoanei evreieşti. Pune în discuţie şi problema responsabilităţilor şi a responsabililor pentru holocaust.
Cartea continuă cu capitolul Néma szátok mondjon vádbeszédet [Gurile voastre pecetluite să rostească un discurs acuzator] în care este descrisă activitatea Tribunalului Poporului care era chemat să judece persoanele acuzate de fapte antievreieşti. În capitol sunt prezentaţi învinuiţi, faptele lor şi sentinţe.
Despre reorganizarea comunităţii evreieşti clujene, mult mai puţin numeroasă după război şi în continuă scădere numerică în deceniile următoare, aflăm din capitolul Szünetlen kép: hogyan lehet [Imagine fără sfârşit: cum se poate]. Acesta cuprinde şi consideraţii pe marginea discursului lui Szőcs Géza din biserica Sf. Mihail cu ocazia comemorării evreilor deportaţi, rostit la 25 nov. 1991.
În continuare, (Génekben íródott rettenet [Groaza scrisă în gene]) autorul tratează problema holocaustului în memoria colectivă a generaţiilor următoare de evrei, mărturisind gânduri despre cei care i-au prigonit pe evrei şi cei care au sărit în ajutorul lor. Concluzionând despre holocaust, consideră că acesta rămâne o oroare de neînţeles, oricâte informaţii ai avea despre el.
Încheierea, Kislányom arca néz vissza rám [Chipul fetiţei mele priveşte înapoi spre mine] este şi un gând adresat copiilor martiri. Volumul cuprinde şi un număr mare de anexe (Függelék [Anexe]): A kolozsvári neológ zsinagóga emléktáblái [Tăbliţele memoriale ale sinagogii neologe clujene]; Kolozsvár más zsidó vanatkozású emléktáblái [Alte tăbliţe memoriale evreieşti ale Clujului]; Márton Áron püspök Kolozsváron tartott beszéde 1944. majus 18-án [Discursul episcopului Márton Áron ţinut la Cluj la 18 mai 1944]; Szőcs Géza beszéde Kolozsvárott a Szent Mihály templomban 1991. november 25-én [Discursul lui Szőcs Géza ţinut la Cluj în Biserica Sf. Mihail la 25 noiembrie 1991]; A zsidóság szerepe Kolozsvár gazdasági életében [Rolul evreimii în viaţa economică a Clujului]; Életrajzi adatok [Date biografice]; A könyvben szereplő kolozsvári intézmények, vállalatok, üzletek, épületek és helyek [Instituţii, întreprinderi, magazine, construcţii şi locuri care apar în carte]; A könyvben szereplő vagy idézett napilapok, folyóiratok és kiadók jegyzéke [Lista cotidienelor, revistelor şi editurilor care apar în carte]; Szómagyarázat – intézmények, szervezetek, elnevezések és fogalmak [Dicţionar – instituţii, organizaţii, denumiri şi termeni].
La final este introdusă o Bibliografie, Indice de nume, Indice de termeni şi indice de locuri, rezumate în limba română şi engleză. Volumul se încheie cu Az Erdélyi Szépmíves Céh tagjainak névsora [Tabelul membrilor Erdélyi Szépmíves Céh].
