Aciu, Elena

De la Memorie şi cunoaştere locală

Cuprins

1 Date biografice
2 Opera (selectiv)
3 Bibliografie

[modifică] Date biografice

n. 1875, Bârsana, jud. Maramureș - d. 3 iun. 1955 (1937?), Cluj

Profesoară, activistă pe tărâm cultural, educativ și caritabil

Născută Fabian, a fost cea de-a doua din cele patru fiice ale dascălului Nicolae Fabian.

A absolvit școala primară în satul natal, iar școala secundară la Sighetu Marmației. A urmat apoi cursurile Școlii Normale din Cluj și cele ale Institutului Pedagogic Superior din Budapesta, între anii 1894-1897. S-a specializat în științe pedagogice, limbi străine, istorie și geografie.

După absolvire a intrat în învățământ. Și-a început cariera pedagogică în septembrie 1897, la Școala civilă română din Beiuș, transformată mai târziu în Liceu de fete.

A activat în Reuniunea Femeilor Române din Beiuș, în cadrul căreia a avut numeroase inițiative, între care cea a înființării bibliotecii Reuniunii. În 1919, în timpul campaniei din Ungaria, s-a înrolat ca misionară din partea Reuniunii Femeilor Române din Beiuș, îngrijind soldații români răniți în lupte, în spitalele din Oradea. Pentru activitatea depusă a fost decorată de Regele Ferdinand cu medalia Crucea Regina Maria, clasa a II-a.

În septembrie 1920 s-a transferat la Școala medie de fete din Șimleul Silvaniei. Aici s-a căsătorit cu fruntașul politic național-român Alexandru Aciu. Între anii 1924-1934 a fost președintă a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, calitate în care a desfășurat o prodigioasă activitate culturală și de asistență socială. Astfel Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale a propus decorarea sa cu Ordinul Meritul Sanitar, gradul I (1934).

În anul 1934 Elena Aciu s-a pensionat și s-a mutat cu familia la Cluj. Aici a activat în cadrul Reuniunii Sfânta Maria a Femeilor Române Greco-Catolice, îndeplinind funcța de președintă a acestei organizații (1935-1936).

A participat la Paris la un Congres internațional despre rolul femeii în educație, obținând un premiu important cu o monografie dedicată Clarei Maniu. A scris piese de teatru în special pentru școlari.

[modifică] Opera (selectiv)

Din istoria neamului (1920); Maial (1921); Ileana Cosânzeana: Feerie melodramatică în trei acte și un tablou (1922); O șezătoare (1922); Inimi nobile (1924); Romana. Piesă națională într-un act pentru școlari și tinerime (1924); Bunica. Piesă ocazională petru serbarea națională de 10 Maiu în 2 acte (1926); Rosamunda. Alegorie eucharistică în patru acte și un tablou. Legenda lui Gral prelucrată pentru scenă de Elena dr. Aciu, n. Fabian (1927); Visul mamei (1930); Cuibul. Piesă ocazională de Paști pentru copiii de la grădiniță, cu cântece și dansuri populare în trei acte (1935).