De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Date biografice

Ierarh ortodox, mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sătmarului, Valeriu (Bartolomeu) Anania s-a născut în comuna Glăvile din județul Vâlcea, în 1921 și a murit la Cluj-Napoca, în ianuarie 2011.

Școala primară a făcut-o în satul natal, apoi cursul secundar la București, înscriindu-se la „Seminarul Central” din București, iar după absolvirea seminarului, a urmat și cursurile liceelor „D.Cantemir” și „Mihai Viteazul” din București, luându-și diploma de bacalaureat în anul 1943. Încă din faza adolescenței, tânărul Anania a cochetat cu extremismul de dreapta, făcând parte din diverse organizații apropiate mișcării legionare, fără să ajungă, totuși, membru al acesteia. Apropierea acestuia de mișcarea legionară i-a atras, de altfel, chiar și după interzicerea acestei mișcări, destule necazuri, chiar și încarcerarea pentru perioade scurte de timp, sub diverse acuzații. Dintre acestea, cel mai mare a fost, o spune însuși marele prelat, acela de a fi rămas toată viața cu stigmatul de legionar.

Elev fiind și odată cu împlinirea vârstei de majorat, Valeriu Anania s-a călugărit, în februarie 1942, primind numele de Bartolomeu, slujind apoi, ca ierodiacon la mai multe mănăstiri din țară.

După revenirea administrației românești în Transilvania de Nord, tânărul călugăr s-a înscris la „Facultatea de Medicină” și la „Conservatorul de Muzică” din Cluj, participând la greva studențească din 1946, de la Cluj, în calitate de conducător al studenților, motiv pentru care a și fost exclus din facultate, un an mai târziu. Situația l-a obligat să se retragă la mănăstirea Toplița din județul Mureș, unde a fost stareț, înscriindu-se, totodată, la Facultatea de Teologie din București și la „Academia Andreiană” din Sibiu, unde și-a luat licențiat în teologie, în 1948.

Apropiat al patriarhului Iustinian Marina, Valeriu Bartolomeu Anania a îndeplinit mai mulți ani diverse funcții la sediul Patriarhiei Române: intendent, inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc, asistent la catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din București, decan al Centrului de Îndrumare Misionară și Socială a Clerului, director al bibliotecii patriarhale. În 1958 a fost arestat pentru presupuse activități legionare înainte de 23 august 1944 și condamnat la 20 de ani de închisoare, din care a făcut doar 6, fiind eliberat în 1964, odată cu majoritatea deținuților politici din România.

După eliberare, Valeriu Bartolomeu Anania a revenit în cadrul Bisericii, care l-a trimis în misiune în SUA, având diverse funcții în cadrul Arhiepiscopiei Române din America: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului "Publicații". În 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, primind din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. A ținut numeroase conferințe și a făcut parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare. Este membru fondator al Comitetului Sălii Românești din Detroit, avându-l ca invitat la dineul de promovare din 21 mai 1976, pe laureatul Premiului Nobel pentru medicină George Emil Palade.

La reîntoarcerea în țară, Valeriu Bartolomeu Anania a fost, timp de mai mulți ani, director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, moment după care, în 1982, s-a retras la mănăstirea Văratec, acolo unde l-a prins și revoluția din decembrie 1989. După căderea comunismului, Valeriu Bartolomeu Anania a făcut parte, în 1990, din Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, apoi a fost ales, în 1993, arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar din 2006, mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, în condițiile divizării Mitropoliei Ardealului. După moartea fostului patriarh Teoctist, în 2007, Valeriu Bartolomeu Anania a fost principalul contracandidat al actualului patriarh Daniel la funcția supremă în Biserica Ortodoxă Română.

Valeriu Anania este numele de mirean și de scriitor al ierarhului clujean, talentul său manifestându-se încă din tinerețe, când și-a făcut debutul poetic în revista „Ortodoxia” (1935), pe cel publicistic în revista „Vremea” (1936), iar pe cel în dramaturgie cu scenariul radiofonic Jocul fulgilor (1938).Valeriu Bartolomeu Anania este și autorul unei versiuni românești integrale a Bibliei, care este o adnotare după Septuaginta, într-o limbă frumoasă și curgătoare. Această lucrare a elaborat-o și desăvârșit-o după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, în 1993. După cum mărturisește singur, această operă i-a solicitat peste zece ani de muncă de ocnaș, muncă răsplătită prin proclamarea ei ca ediție jubiliară a Sfântului Sinod în 2001.

I s-au decernat numeroase premii și distincții: Premiul pentru Dramaturgie al USR (1982); Președinte de onoare al Fundației „Nicolae Steinhardt” (1993); Membru de onoare al Senatului  UMF Cluj (1993); Premiul special pentru volumul Din spumele mării, la Salonul de carte din  Oradea (1995); Premiul pentru Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj (2001); Ordinul „Crucea Patriarhală”; Ordinul „Sfântul Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului”; Ordinul național pentru merit „Marea Cruce”; Medalia comemorativă 150 de ani de la nașterea lui Eminescu; Senator de onoare și membru al Marelui Senat al  UBB (1996); Diploma și medalia Academiei de Artă, Cultură și Istorie din  Brazilia (2000); Doctor Honoris Causa al  UBB (2001); al UMF Cluj (2001); „Cetățean de Onoare” al municipiului Cluj-Napoca (1996); al municipiului Bistrița (2001); al municipiului Dej și al comunei Vad (2005); Membru de onoare al Academiei Române (din 2010); Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1978.

[modifică] Opera literară

Poeme cu măști (1972) – dramaturgie; Greul pământului (1982) – dramaturgie; Geneze (1971) – poezie; File de acatist (1976; 1981; 1996) – poezie; Anamneze (1984) – poezie; Străinii din Kipukua (1979; 2003) – roman; Rotonda plopilor aprinși (1983; 2005) – memorii; De dincolo de ape (1999; 2000) – eseuri; Du-te vreme, vino vreme! (2001) - poem dramatic; Păhărelul cu nectar (1969; 2003) - fantezie pentru copii.

[modifică] Bibliografie

  1. Anania, Valeriu, Memorii, Iași, Editura Polirom, 2008, p. 5-50; ISBN 978-973-46-1175-1;
  2. Zaciu, M., Papahagi, M., Sasu, A. (coord.), Dicționarul esențial al scriitorilor români, București, Editura Albatros, 2000, p. 26-28, ISBN 973-24-0596-1;
  3. .Colceriu, Cristian, Personalități clujene contemporane, vol. I, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2005, p. 11-20; ISBN 973-726-100-X;
  4. Fornade, Dan, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 24-25, ISBN 978-973-133-101-0;
  5. http://www.contributors.ro/cultura/un-gand-la-desparțirea-de-ips-bartolomeu-anania/consultat la 22.11.2016