De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
N. 28 aprilie 1882, Drăgușeni, Galați – d. 30 mai 1964, Cluj-Napoca.
Matematician, profesor universitar român, membru de onoare al Academiei Române. Născut într-o familie de țărani, Angheluță face școala primară și liceul la Bârlad, iar între 1902 și 1905 urmează Facultatea de Științe a Universității București, secția Matematici. În perioada 1910-1914, Teodor Angheluță urmează o lungă specializare pentru un doctorat în matematici la Sorbona, fiind studentul marelui matematician francez Émile Picard, dar va întrerupe pregătirea din cauza izbucnirii războiului. Perfecționarea profesională va continua la Universitatea București prin obținerea doctoratului în matematică în 1922, cu teza: O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea cu care ele reprezintă o funcțiune continuă.
[modifică] Activitate didactică
Între 1905 și 1909, Angheluță este profesor în învățământul secundar la Bârlad, activitate pe care o reia și după întoarcerea de la Paris, în 1914. În 1919, este numit conferențiar la Facultatea de Științe a Universității București, secția matematici, iar după obținerea doctoratului, în 1923, este numit profesor titular definitiv la Catedra de algebră superioară a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, unde va rămâne până la pensionarea din anul 1947. Specializările sale au fost în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. De asemenea, s-a remarcat și prin cercetări asupra limitării modulelor rădăcinilor ecuațiilor algebrice. A înființat și un laborator de cercetare în domeniul ecuațiilor funcționale. De altfel, un tip de ecuații funcționale îi poartă chiar numele: Ecuațiile funcționale Angheluță.
Îndeplinește, pentru scurte perioade de timp, și funcția de decan al Facultății de Științe din Cluj (1930-1931) și prodecan (1931-1932), și pe timpul „refugiului universitar” de la Timișoara (1940-1945). Este chemat din nou la catedră în 1950, ca profesor suplinitor la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității „Victor Babeș” Cluj (1950-1955) și apoi ca profesor la Institutul Politehnic Cluj (1955-1962). Foștii studenți și-l aduc aminte ca pe un profesor devotat, ale cărui prelegeri științifice erau foarte căutate.
[modifică] Publicații
- Curs de mecanică rațională. - 1926
- Aplicații de mecanică. - 1927
- La série de Taylor d’une fonction holomorphe. - 1930
- Exerciții și probleme de analiză, teoria funcțiilor și mecanică rațională (2 vol.). - 1937
- Sur une équation fonctionnelle qui définit les polynômes à plusieurs variables. - 1937
- Sur une propriété qui caractérise la transformation conforme. - 1938
- Curs de algebră superioară (2 vol.). - 1940
- Curs de teoria funcțiilor de o variabilă complexă. - 1940
- Funcții analitice. - 1945
- Ecuația funcțională a logaritmului. - 1962
[modifică] Afilieri
- Membru de onoare al Academiei Române ( din 1948)
- Membru titular al Academiei de Științe din România (din 1943)
[modifică] Premii și distincții
- 1963 – titlul de Om de știință emerit
- 1941 – Semnul onorific Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului
[modifică] Bibliografie
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 28.
- Dorina Rusu, Membrii Academiei Române: dicționar, 1866-2003, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, Prefață de Eugen Simion, București, Editura Enciclopedică; Editura Academiei Române, 2003, p. 45.
- https://www.cs.ubbcluj.ro/profesor-theodor-angheluta/ consultat la 4 oct. 2023.
