De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Născut la 30 decembrie 1873, Cluj – decedat la 5 iunie 1950, Budapesta. Conte de Losoncz, mare proprietar funciar, diplomat și scriitor maghiar din Transilvania.
Provenit dintr-o familie aristocratică ilustră, ai cărei înaintași coboară în timp până în secolul al XIII-lea, Miklós Bánffy a studiat dreptul la Universitatea din Cluj și, ulterior, la cea din Budapesta, unde a obținut o diplomă de doctor în drept și administrație de stat (1895). Foarte energic de tânăr, s-a implicat în organizarea mișcării cooperatiste ardelene. A deținut mai multe funcții publice, a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, iar între 1906 și 1910 a fost numit comite suprem al Clujului. După Marele Război, aristocratul clujean s-a implicat în politica noului stat maghiar, fiind ministru de externe în perioada 1921-1922, apoi ministru fără portofoliu pentru minorități.
A revenit la Cluj, unde contribuie substanțial la dezvoltarea vieții culturale, sprijind artele, îndeosebi teatrul și literatura, fiind unul dintre inițiatorii cercului Helikon din 1926. În același timp, s-a implicat și politic, devenind președintele Comunității Populare Maghiare, organizație înglobată în Frontul Renașterii Naționale a regelui Carol al II-lea al României. În perioada ocupației hortyste în nord-vestul Transilvaniei, Miklós Bánffy a fost senator în Parlamentul Ungariei, fiind însărcinat, în 1943, să poarte negocieri cu guvernul generalului Ion Antonescu și cu opoziția din România, în special cu Iuliu Maniu, pentru o reapropiere între România și Ungaria, dar și pentru o ieșire concomitentă a celor două țări din alianța cu Germania, obiective eșuate, însă. Atitudinea ostilă față de război a atras, cel mai probabil, pedepsirea sa de către trupele germane în retragere, prin incendierea castelului de la Bonțida, principala și cea mai impunătoare proprietate a contelui clujean, o bijuterie a artei baroce din Transilvania.
După al Doilea Război Mondial, Miklós Bánffy a revenit la Cluj, unde a sperat să-și poată salva imensa avere de furia naționalizării comuniste, fără să reușească acest lucru. Retras în Palatul Toldalagi-Korda din Cluj, unde s-a și născut, a fost martorul confiscării tuturor proprietăților sale, fiind nevoit să locuiască într-o singură încăpere, fără venituri fixe, fără pensie, trebuind să suporte numeroase atacuri de presă din partea altor scriitori clujeni, români, dar și maghiari. În cele din urmă, obține în 1949 din partea lui Petru Groza dreptul de a pleca în Ungaria, unde moare un an mai târziu.
Cu toate acestea, activitatea lui Miklós Bánffy este cunoscută mai ales din perspectiva operelor sale literare și a susținerii culturii în perioada interbelică, fiind apreciat ca o personalitate moderată, favorabilă unei conviețuiri acceptabile româno-maghiare în Transilvania. A sprijinit prezentarea operelor compozitorului maghiar Béla Bartók, a fost directorul editurii Erdélyi Szépmíves Céh (Breasla ardeleană a artelor frumoase) și redactorul șef al revistei Erdélyi Helikon. A scris romane, opere dramatice, dar și lucrări cu caracter politic. A întrevăzut în mod realist situația politică a Ungariei de dinainte de 1914 și, în același timp, și a aristocrației maghiare din Transilvania, zugrăvindu-le în cea mai mare și mai impresionantă operă a sa, Trilogia transilvană. Totodată, contele Miklós Bánffy a fost un talentat desenator și caricaturist, realizând portrete pentru foarte mulți politicieni străini și români, printre aceștia fiind Ionel Brătianu și David Lloyd George, prim-ministru britanic după 1918.
[modifică] Opera
Politice
- Levél a hitelszövetkezetek rendeltetéséről Erdély földbirtokosaihoz (Scrisoare către moșierii Ardealului despre menirea cooperațiilor de credit) – 1897
Povestiri
- A haldokló oroszlán (Leul muribund) – 1914
- Fortéjos Deák Boldizsár memoriáléja (Memoriile lui Fortéjos Deák Boldizsár) -1931
- Farkasok (Lupii) - 1942
Teatru
- Naplegenda (Legenda soarelui)- 1906
- Nagyúr (Oligarhul)- 1913
- Az erősebb (Cel mai puternic) – 1918
- Maskara (Masca) – 1926
- Martinovics (1931)
- Az ostoba Li (Nătângul Li)- 1946
- A béke angyala (Îngerul păcii)
- Ímé az ember (Iată omul)
Romane
- Erdélyi történet (Istorie transilvană): vol I -Megszámláltattál (Ai fost cântărit) – 1934; vol II - És híjjával találtattál (Ai fost găsit ușor) – 1937; vol. III - Darabokra szaggattatol (Vei fi împărțit) - 1940
- Reggeltől estig (De dimineața până seara) -1928
- Bűvös éjszaka (O noapte fermecătoare) -1946
- Milolu
Memorii
- Emlékeimből (Selecțiuni din amintiri) - 1932
- Huszonöt év (Douăzeci și cinci de ani)- 1993
[modifică] Bibliografie
- Trilogia transilvană, vol. 1: Primul cuvânt de pe zidul palatului; numărați / Miklós Bánffy; în românește de Marius Tabacu; cuvânt înainte de Marta Petreu; studiu introductiv și glosar de Lucian Nastasă-Kovacs. – București: Editura Institutului Cultural Român, 2019, p. 10-35. ISBN 978-973-577-734-0.
- Povestea emoţionantă a contelui-scriitor Bánffy Miklós/ Lukacs Joszef, în https://clujulcultural.ro/povestea-emotionanta-a-contelui-scriitor-banffy-miklos/ consultat la 12 dec. 2022.
- http://omie100.ro/portret/banffy-miklos/ consultat la 12 dec. 2022.
