De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 05.04.1890, Iaşi – d. 05.08.1981, Bucureşti.
Dirijor, violonist, profesor.
Născut într-o familie de artişti, copilăria sa a fost strâns legată de trupa lirică Bobescu, una din primele trupe de operetă românească, al cărei membru a devenit de timpuriu şi care era condusă de tatăl său Aron Bobescu. Cum viaţa trupei era strâns legată de viaţa familiei, iar pregătirea lui Jean Bobescu se defăşura prin preparatori, examenele finale le susţinea în diferite oraşe, el fiind total cucerit de activitatea trupei. În pregătirea sa artistică un rol iniţial important l-a avut tatăl său, apoi pianistul Cervasio, încât, la 13 ani, ajunsese să cânte cu destul de multă uşurinţă la vioară, iar la 14 ani a făcut prima încercare în ceea ce priveşte dirijatul. După aceasta, tatăl său nici nu a mai angajat dirijori, noua îndeletinicire în cadrul trupei find preluată de micul dirijor. A studiat la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi (1907-1911) cu Athanasie Theodorini (vioară), Sofia Teodoreanu (teorie, solfegiu), Alexandru Zira (armonie). A luat lecţii particulare de vioară la Paris cu George Enescu.
A debutat la vârsta de 14 ani ca dirijor la Bârlad (1904) cu ocazia unui turneu al trupei lirice „Aron Bobescu”, conducând opereta Voievodul ţiganilor, de J. Strauss. A fost profesor de vioară la Conservatorul „Elefterie Cornetti” din Craiova (1911-1920), violonist şi fondator al Cvartetului de coarde „Bobescu de Angelis” din Craiova (1912-1916). În anul 1916 (al doilea debut), ca şef de orchestră la Bucureşti, a dirijat la pupitrul orchestrei Companiei „Jean Guritza – N.Corfescu” opera Bărbierul din Sevilla de Rossini. În timpul primului război mondial, a fost dirijor de muzică militară, participând alături de George Enescu la susţinerea unor concerte pentru răniţi.
La recomandarea lui George Enescu, Jean Bobescu vine la Cluj. A fost profesor de vioară la Conservatorul din Cluj între anii 1920-1930 şi dirijor al Operei Române din Cluj din anul 1920, unde a activat timp de două decenii, alături de Traian Grozăvescu, Aca de Barbu, Gh. Florescu, Florica Cristoforeanu. A dirijat spectacolul Aida la inaugurarea la 25 mai 1920 a Operei Române din Cluj. Până în anul 1940 a dirijat la Cluj 63 de opere în 1271 spectacole, 40 de concerte simfonice, 48 de concerte de muzică de cameră, 314 spectacole de turneu. În anul 1940, cu transferarea Operei de la Cluj la Timişoara, Bobescu avea să se mute la Bucureşti, unde a activat între anii 1940-1965 ca dirijor al Operei Române din capitală şi între anii 1950-1961 ca profesor şi şef de catedră la clasa de Operă a Conservatorului Bucureşti.
Repertoriul său a cuprins opere istorice și lirico-dramatice (depăşind 100 de titluri), a susţinut recitaluri de vioară şi concerte şi a dirijat filarmonici şi orchestre simfonice din Craiova, Iaşi, Bucureşti, Cluj, Chişinău, Ankara, Karlsbad.
A primit în anul 1955 titlul de Maestru Emerit al Artei, de Profesor Emerit în anul 1962, Ordinul Muncii cls I (1970) şi titlul de „Artist al Poporului”.
[modifică] Bibliografie
- Bobescu, Jean. La pupitrul operei. – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., 1964.
- Cosma, Lazăr Octavian. Opera Română din Cluj, vol. 1. – Cluj-Napoca: Charmides, 2010, p.506-507, p. 579-589. ISBN 978-973-7659-44-6
- Fornade, Dan. Personalităţi clujene (1800-2007). Dicţionar ilustrat. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p.67-68. ISBN 973-686-102-3
- Petraş, Irina. Clujeni ai secolului 20. Dicţionar esenţial. – Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.42. ISBN 978-973-133-101-0
