De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Născut la 15 dec. 1802, la Cluj și mort la 27 ian. 1860, la Târgu Mureș). Matematician maghiar din Transilvania secolului al XIX-lea, cunoscut mai ales pentru geometria neeuclidiană. Studii liceale la Târgu Mureș, superioare la Academia Militară Tehnică din Viena (1822).
Activitate. Încă de la terminarea studiilor, János Bolyai dezvoltă fundamentele geometriei neeuclidiene, încercând, ca și tatăl său, Farkas Bolyai, să demonstreze postulatul paralelelor al lui Euclid. A colaborat în această direcție cu prietenul său Carl Szasz (1798-1835), care însă în 1821 a plecat în Ungaria ca profesor.
În anul 1823, a devenit ofițer inginer al armatei austriece, cu gradul de sublocotenent (ca inginer de geniu), lucrand la fortificațiile Timișoarei, Aradului, Oradiei, Szegedului, Lembergului, Olmützului. În 1833, din cauza unor probleme de sănătate, János Bolyai se pensionează cu gradul de căpitan.
În domeniul geometriei neeuclidiene, matematicianul ardelean a demonstrat că celebra axiomă a paralelelor este independentă de celelalte axiome ale geometriei și a dedus că geometria lui Euclid nu este unica posibilă și că se poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o știința absolută a spațiului, deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o geometrie hiperbolică neeuclidiană.
Geometria euclidiană era deci un caz limită al geometriei hiperbolice. A calculat lungimea și aria cercului, arătând că în geometria sa problema cuadraturii cercului devine rezolvabilă. Prezintă teorema sinusurilor și teorema lui Pitagora sub o formă comună cazului euclidian, hiperbolic sau eliptic. Rezultatele cercetărilor sale – numite Appendix- le-a publicat ca anexă la lucrarea Tentamen juventutem studiosam a tatălui său, în 1832, reprezentând un moment crucial în dezvoltarea geometriei moderne. Un alt studiu al său privește numerele complexe și se numește Responsio (1837).
Matematicianul maghiar a avut și preocupări de filosofie, filologie şi muzică, după cum o dovedesc cele cca 14.000 de file manuscrise păstrate în Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu Mureș. Appendix-ul lui Janos Bolyai a rămas în uitare timp de mai multe decenii, până la alți matematicieni de renume din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, precum Richard Baltzer, Jules Honel, Eugenio Beltrami, Felix Klein și Bernhard Riemann(1826-1866), care au dezvoltat și au integrat teoriile descoperite de Janos Bolyai în studiile lor.
Dintr-o altă perspectivă, meritul pentru contribuțiile sale în matematică a fost recunoscut și în 1911, când a fost exhumat și reînhumat alături de tatăl său, pe care-l completase în cercetările științifice, și după 1945, prin înființarea unei universități maghiare la Cluj, cu numele său. În 1959, prin unirea acesteia cu universitatea „Victor Babeș” a rezultat actuala universitate „Babeș-Bolyai”, apreciată ca un model de multiculturalism și de bune practici educaționale și de incluziune.
[modifică] Opera
Deși lucrările lui sunt puține, descoperirile pentru matematică au fost fundamentale. Opera sa de bază poartă numele
- De scientia spatii (sau Appendix -1932), anexă a lucrării Tentamen juventutem studiosam, a lui Farkas Bolyai, tatăl său
- Responsio (1837)
[modifică] Bibliografie
- Personalități ale științei: mic diționar / București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1977, p. 40.
- http://www.telekiteka.ro/bolyai-janos9963/ consultat la 9 dec. 2022.
- https://math.fandom.com/ro/wiki/J%C3%A1nos_Bolyai / consultat la 9 dec. 2022.
