De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 28.04.1879, Perlepe, Macedonia – d. 1.09.1953, București.
Lingvist, filolog și profesor universitar.
Fiul unor negustori aromâni, T. Capidan urmează școala primară în orașul natal, Perlepe, din Republica Macedonia. Îşi continuă studiile liceale la Bucureşti, iar apoi pleacă la Leipzig pentru a efectua studii universitare. Aici urmează cursuri de dialectologie, etnopsihologie, lingvistică slavă şi indo-europeană. În anul 1907, îşi definitivează studiile doctorale şi susţine lucrarea de doctorat, cu titlul Sufixele nominale în dialectul aromân, fiind pentru o scurtă perioadă asistent la Institutul Balcanic din Leipzig (1907-1909).
În anul 1909 se întoarce în Macedonia. Începând cu acelaşi an, până în 1919 este profesor de limba română şi director al Școlii Superioare de Comerț din Salonic. Această perioadă, petrecută în mijlocul românilor şi a aromânilor, este benefică pentru cariera de lingvist a lui Theodor Capidan. Aici reuşeşte să strângă materiale lingvistice suficiente pentru a colabora, începând din anul 1910, la scrierea Dicţionarului limbii române, coordonat de Sextil Pușcariu.
Din 1924, este conferențiar de dialecte transdanubiene și, ulterior, profesor universitar de dialectologie balcanică română și de lingvistică generală la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1924-1937), decan (1927-1928) și prodecan (1928-1929). Din 1937, este profesor la Catedra de Filologie comparată a limbilor clasice la Universitatea din București (1937-1942).
În 1932, îi este decernat Premiul Heliade Rădulescu al Academiei Române.
Din anul 1936, este membru titular al Academiei Române, iar, din 1948, a continuat să activeze în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei din București.
A adus contribuţii importante în domeniul lingvisticii române şi balcanice, a dialectologiei, lexicografiei, toponimiei, precum şi în elaborarea unei teorii asupra formării limbii şi a poporului român. La Cluj-Napoca a colaborat şi a publicat mai multe studii în cadrul Buletinului Muzeului Limbii Române (Institutul de Lingvistică înfiinţat la Cluj de Sextil Puşcariu). Prin aceste studii a subliniat existenţa unor raporturi între limba română şi limbile albaneză şi bulgară; a scos în evidenţă, pentru prima dată în lingvistica românească, influenţa limbii române asupra limbii bulgare.
Se stinge din viaţă la Bucureşti, în 1 septembrie 1953, aproape orb, în timp ce scria pentru colaborarea la Dicţionarul Academiei.
[modifică] Opera (selectiv)
- Meglenoromânii (3 vol)
- Istoria şi graiul lor, vol. I. – București: Cultura Națională, 1925.
- Literatura populară la meglenoromâni, vol. II. – s.l., 1928.
- Dicţionar megleno-român, vol. III. - București: Imprimeria Națională, 1936.
- Românii nomazi. Studiu din viaţa românilor din sudul Peninsulei Balcanice. – Cluj: Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1926.
- Fărșeroții: studiu lingvistic asupra românilor din Albania. - Cluj, 1930.
- Aromânii: dialectul aromân, studiu lingvistic. - București: Imprimeria Națională, 1932.
- Limbă şi cultură. – București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1942
- Macedoromânii: etnografie, istorie, limbă. – București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1942.
- Toponymie macedo-roumaine. - București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946.
[modifică] Bibliografie
- Balacciu, Jana; Chiriacescu, Rodica. Dicționar de lingviști și filologi români. – București: Editura Albatros, 1978, p. 89-91.
- Clujeni ai secolului 20. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2000, p.64. ISBN 978-973-686-102-3
- Fornade, Dan. Personalități clujene (1800-2007). - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p.110-111. ISBN 978-973-133-101-0
- Popa, Mircea. Sextil Pușcariu și Muzeul Limbii Române. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2016. ISBN 978-606-17-0965-6
- Rusu, Dorina. Membrii Academiei Române 1866-2003. – București: Editura Enciclopedică, 2003, p.162-163 ISBN 973-45-0466-5
