De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Date biografice

Născut în Bârlad -Vaslui, la începutul anului 1918, Ion Chiricuță și-a legat numele definitiv de orașul Cluj-Napoca, unde a condus, în calitate de director, Institutul de Oncologie, care-i va onora numele, după moarte sa, în 1988.

Fiu de preot, Ion Chiricuță a absolvit Facultatea de Medicină și Chirurgie din București, în 1942, și a ocupat, prin concurs, posturile de extern și intern, apoi secundar de chirurgie la Clinica Chirurgicală a Spitalului Brâncovenesc, de sub direcția profesorului Iacob Iacobovici, al cărui elev apropiat și asistent a fost. În timpul războiului, Ion Chiricuță a lucrat ca medic militar pe frontul de vest. Specializându-se în anatomie și chirurgie, medicul vasluian a lucrat la Institul Oncologic București, dobândind o bună experiență în acest domeniu al medicinei, ceea ce i-a facilitat, în 1958, la propunerea profesorului Octav Costăchel, preluarea conducerii Institutului Oncologic din Cluj. La preluare, acest institut, unul dintre cele mai vechi din țară, înființat în 1929, avea un local impropriu, o bază materială precară, personal redus și o activitate științifică modestă. Ion Chiricuță a început treptat modernizarea Institutului până când, în 1962, ajutat de ministrul Voinea Marinescu, a început construcția unui nou local pentru Institutul Oncologic, terminat în 1965.

Munca organizatorică a fost dublată de cea profesională și științifică, Institutul Oncologic prezentându-și prestigioasele realizări prin publicații în țară și peste hotare sau prezentate în cadrul unor importante sesiuni, devenite tradiționale și recunoscute. Ion Chiricuță a avut și o bogată activitate didactică universitară, fiind asistent (1950-1953), apoi șef de lucrări și cercetător principal chirurg (1954), șef de secție (1955-1956), șef de laborator (1956-1959), conferențiar (1966) și profesor din 1971. Toate aceste funcții le-a îndeplinit în cadrul Facultății de Medicină din Cluj, fiind, în același timp director al Institutului de Oncologie din Cluj (1958-1988).

A fost membru a numeroase societăți științifice internaționale, între care amintim: Societatea Internațională de Chirurgie, de Oncologie, de Senologie (Société Internationale de Sénologie (S.I.S.), expert OMS, membru al Uniunii Medicale Balcanice (Union Medicale Balkanique), vicepreședinte al Societății de Oncologie, membru al Societății de Chirurgie, la ale cărei ședințe lunare ale filialei din Cluj participa întotdeauna cu comunicări și lucrări substanțiale și interesante. Pentru toate meritele sale în chirurgia modernă, dar și pentru activitatea sa didactică și științifică bogată în acest domeniu, profesorul Ion Chiricuță a fost numit președinte al Congresului Mondial de Chirurgie Plastică din Paris, în 1987, recunoaștere a priorității o sale în chirurgia omentului mare.

Între meritele sale științifice și de practică medicală, se numără chirurgia plastică a marelui epiplon (1965), metoda originală de rezecție a rectului canceros, tratamentul fistulelor mari vezico-vaginale prin epiplon pediculat (1955), plastia sânului extirpat cu epiplon pediculat (1956), operația radicală a cancerului de col uterin (1956).

Experiența sa medicală s-a reflectat în peste 20 de monografii, peste 200 de articole publicate în țară sau în străinătate și peste 300 de comunicări științifice la diferite manifestări științifice naționale și internaționale.

Întreaga sa activitate a fost răsplătită prin numeroase premii internaționale, dar și distincții oficiale din partea statului român: Premiul Societății Americane de Urologie (1971), „Medalia Muncii” (1954), Ordinul „Meritul Științific” cls. A II-a (1966), Ordinul „Steaua României, cls a IV-a (1969), Ordinul „Meritul sanitar” (1971).

[modifică] Opera

Cărți de autor: Prof. Dr. Iacob Iacobovici – Întemeietorul școlii românești de chirurgie din Transilvania (1979); Arsurile (1953); Chirurgia rectului (1957); Îndreptar de tratatment al precancerului și cancerului (1954); Cancerul colului uterin (1956); Boala de iradiație, șoc, transfuzie (1957); Chirurgia ginecologică (1957); Capitole în monografiile: Diagnosticul precoce al tumorilor maligne (1964); Tratamentul complex al cancerului (1965); Biologia moleculară și medicina internă (1969); Biologia și vârsta (1971); Colaborator la volumele: Patologia biochimică (1974); Cancerul femeii (1970); Îndreptar de radioterapie antitumorală, cu indicații de chimio-hormono și imunoterapie (1972). A inițiat și condus publicarea Enciclopediei oncologice (18 volume), cu câte un capitol special, în fiecare an, de Figuri de oncologi români, redactând Cancerologia clinică (1981; 1988).

[modifică] Bibliografie

  1. Fornade, Dan, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 129-130, ISBN 978-973-133-101-0;
  2. Mihailide, Mihai, Medici-scriitori români. Mic dicționar, Cu texte introductive de Ion Rotaru și C.D. Zeletin, Editura Viața Medicală Românească, București, 2001, p. 88, ISBN 973-9320-76-7;
  3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Chiricuta/consultat la 18.11.2016