De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Date biografice

n. 14 iun. 1847, Dorolț, jud. Satu-Mare – d. 30 martie 1927, Cluj. Jurist, om politic.

A fost fiul protopopului greco-catolic Dumitru Coroianu, frate al Clarei Maniu și unchi al lui Iuliu Maniu.

A urmat clasele primare probabil la Șimleul Silvaniei unde a activat tatăl său pe atunci ca vicar al Silvaniei, apoi liceul romano-catolic din Cluj. A studiat științele politice și dreptul la Academia din Oradea, apoi la Universitatea din Budapesta, unde și-a luat licența în avocatură.

Și-a început cariera ca funcționar administrativ la subprefectura din Șimleul Silvaniei (1870), secretar pe lângă comitele suprem al Comitatului Crasna (1871), concepist la Curtea de Casație din Budapesta (1871), subprefect în Cercul Crasna (1872).

Din 1874 a activat ca avocat la Cluj. În această calitate a fost apărător în procesele penale deschise unor jurnaliști români. Prin strădania sa s-a înființat la Cluj, în 1886, instituția de credit și economii Economul. A fost proprietar de terenuri agricole și mine aurifere.

A activat între 1884-1905 în conducerea Partidului Național Român. De numele lui s-a legat redactarea Memorandului din 1892. Condamnat în procesul memorandiștilor, a făcut închisoare 2 ani și 8 luni. Multe din acțiunile politice de la sfârșitul sec. al XIX-lea, ca cele legate de alianța comună a naționalităților din Monarhia austro-ungară, au purtat amprenta contribuției lui Iuliu Coroianu.

Și-a adus aportul la desfășurarea activității culturale a asociației studențești Iulia din Cluj și a despărțământului Cluj al Astrei.

Întemniţarea la Seghedin a adus o schimbare majoră în viaţa lui Iuliu Coroianu. Căsătorit cu Cornelia, fiica preotului greco-catolic din Morlaca, Iuliu Coroianu a obţinut divorţul de aceasta în 1895, iar în august 1897, el s-a căsătorit cu Dorina Raţiu, fiica lui Ioan Raţiu, preşedintele PNR. Însă, în iunie 1904, Dorina Raţiu a murit. Iuliu Coroianu a încercat să îşi uite durerea prin implicarea în afaceri. Din 1905 s-a retras din viața politică a Transilvaniei. În perioada 1907-1918, s-a mutat la Budapesta unde s-a căsătorit cu Nyari Ana, care i-a dăruit o fetiță, Clara.

Unirea Transilvaniei cu România şi promovarea unei noi generaţii de lideri ai PNR, condusă de Iuliu Maniu, au adus o revenire a lui Iuliu Coroianu. La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a reprezentat două localități: Șimleul Silvaniei (Sălaj) și Dumbrăveni (Ibașfalău) din comitatul Târnava Mică. A fost ales în Marele Sat Naţional Român. Apoi, Iuliu Coroianu a devenit ministru al Agriculturii în Consiliul Dirigent al Transilvaniei. În anul 1919, el a devenit senator în primul parlament al României Mari. Deşi avea mai mult de 70 de ani, el a redevenit unul dintre cei mai apreciaţi lideri ai românilor din Transilvania.

[modifică] Bibliografie

  1. Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.82. ISBN 974-686-102-3
  2. Clujenii și Marea Unire/Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude. – Cluj-Napoca, 1998, p.54-55. ISBN 973-0-00724-1
  3. De ce a murit sărac redactorul Memorandumului/Claudiu Pădurean, la http://romanialibera.ro/aldine/history/de-ce-a-murit-sarac-redactorul-memorandumului-221900, accesat la 22 sept. 2017
  4. Iuliu Coroianu la https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Coroianu, accesat la 21 sept. 2017.