De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
N. 18 noiembrie 1920, Someșeni, Cluj – d. 25 februarie 1945, Dúbravy, Slovacia. Aviator român căzut în cel de-al Doilea Război Mondial.
S-a născut într-o familie de țărani români, rămânând orfan de tată la nici doi ani. Studiile primare le face în satul natal, iar pe cele secundare la Liceul Comercial din Cluj, fiind ajutat și cu o bursă parțială din partea statului. Pentru acoperirea întregii sume necesare studiilor, Traian Dârjan este nevoit să muncească într-o uzină din Cluj. În 1939, se înscrie la Școala de pilotaj a Asociației Române pentru Propaganda Aviației (ARPA), obținând în câteva luni un brevet de pilot de turism clasa a II-a. Fiind pasionat de zbor, Dârjan urmează o a doua școală de pilotaj, de data aceasta una militară, la Tecuci (1940-1941), fiind promovat la gradul de adjutant stagiar.
[modifică] Activitatea
După obținerea brevetului de pilot militar, Traian Dârjan a activat ca instructor de aviație în cadrul Școlii de Aviație Militară din Tecuci până în octombrie 1942, când a fost transferat la Grupul 9 Vânătoare din Tiraspol, echipat cu IAR-uri 80, iar ulterior cu avioane germane de tip Messerschmitt Bf 109 G. De aici, a participat la mai multe misiuni de vânătoare pe frontul de est împotriva avioanelor sovietice și americane, reușind să doboare câteva dintre acestea. Într-o misiune din 22 august 1944, în apropierea Iașului, Traian Dârjan este doborât de avioanele sovietice și cade prizonier în mâinile rușilor, dar este eliberat după câteva săptămâni, ca urmare a semnării Armistițiului României cu Națiunile Unite și a luptei comune a armatelor române și a celor sovietice împotriva celor germane.
Ultima perioadă a activității sale de pilot militar s-a desfășurat pe frontul de vest, din toamna lui 1944 până în ziua fatidică de la sfârșitul lui februarie. De pe aerodromurile din Sibiu și Cluj, Traian Dârjan a efectuat numeroase misiuni de luptă în aer împotriva aviației germane, contribuind la eliberarea totală a teritoriului României de sub ocupația nazistă. După 25 octombrie 1944, a efectuat alte misiuni pe fronturile din Ungaria și Slovacia, luând parte la bombardamentele asupra Budapestei și asupra obiectivelor militare ungare și germane în retragere. Ultima misiune a fost executată în 25 februarie 1944, când Dârjan a fost solicitat de căpitanul Bâzu Cantacuzino, un as al aviației române din război, să-l însoțească într-o nouă misiune împotriva aviației germane. A fost doborât în timpul acestei misiuni, nemaireușind redresarea avionului.
Palmaresul lui Traian Dârjan ca pilot militar numără aproximativ 175 de misiuni de zbor, cu 12 victorii aeriene, ceea ce înseamnă, în termenii aviației militare, tot atâtea avioane doborâte și scoase din acțiune, inclusiv a piloților acestora. Pentru pilotul român, acestea au însemnat confirmarea că a fost un as și un erou al aviației române de război. Moartea sa a fost citată prin ordin de zi de către generalul de aviație Emanoil Ionescu, comandantul Corpului 1 Aerian român. Printre lucrurile sale, colegii i-au găsit o scrisoare prin care acesta le cerea ca în caz de moarte să-i ducă trupul și să fie înmormântat în Someșeni, lângă Cluj. Astăzi, mormântul său se află în Cimitirul Eroilor, de pe str. Traian Vuia, cartierul clujean Someșeni.
Distincții și omagiu. Încă din timpul războiului, Traian Dârjan a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică de război”, cu spade, clasa Crucea de Aur cu prima baretă (6 oct. 1944), și cu a doua baretă (31 oct. 1944), iar postmortem, la 11 aprilie 1945, cu clasa Cavaler și cu ordinul „Virtutea Militară”, clasa a II-a. Tot în semn de recunoștință, lui Traian Dărjan i s-a ridicat un bust în curtea întreprinderii „IRIS” din Cluj-Napoca, acolo unde a lucrat înainte de a fi pilot de vânătoare. De asemenea, Primăria municipiului Cluj-Napoca a numit o stradă cu numele eroului local, iar școala unde a învățat Traian Dârjan poartă numele acestuia. Filiala clujeană a Aeroclubului Român îi poartă numele și are, de asemenea, în curte un bust al pilotului erou. În memoria acestuia, Aeroclubul României a înființat o cupă transmisibilă, oferită ca premiu în cadrul concursului de aterizare precisă cu avioane sportive.
[modifică] Bibliografie
- Laurențiu Buzenchi (coord.), Aviația clujeană, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2019, p. 228-234.
- https://www.scoalatraiandarjan.ro/istoricul-scolii/ consultat la 23 oct. 2023.
- https://aeroclubulromaniei.ro/page/aeroclub-cluj-istoric-11/ consultat la 23 oct. 2023.
