De la Memorie şi cunoaştere locală
Două decenii. Evreii din Cluj în perioada interbelică /Gidó Attila.-Cluj-Napoca: Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, 2014, 287 p., ISBN 978-606-8377-28-5
Lucrarea se deschide cu un cadru teoretic al cercetării, în care este prezentată metodologia folosită, perioada luată în discuţie, structura, importanţa subiectului, sursele abordate, precum şi istoricul cercetării asupra problematicii evreieşti în lume şi România.
Trecerea în revistă a literaturii despre istoria comunităţii evreieşti şi sursele cercetării menţionează principalele apariţii editoriale asupra temei, de la lucrări generale din secolul al XIX-lea, pînă la cele speciale şi monografii ale unor comunităţi resterânse, de după 1945.
În capitolul Evreii din Cluj înainte de Primul Război Mondial, autorul descrie evoluţia comunităţii evreieşti din zona Clujului, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până la izbucnirea Marelui Război. Capitolul scoate în evidenţă restricţiile şi discriminările din partea autorităţilor maghiare ale oraşului Clujşi, asimilarea culturală promovată de către maghiari, dar şi disensiunile din interiorul comunităţii evreieşti.
Capitolul Demografie şi structuri rezidenţiale analizează problematica legată de structura religioasă şi etnică, dar şi de competenţele lingvistice care au caracterizat comunitatea evreiască clujeană interbelică. Mişcarea naturală a populaţiei, căsătoriile mixte, convertirile religioase, gradul de urbanizare şi tiparele rezidenţiale creionează destul de bine tabloul demografic şi cultural în care au trebuit să trăiască evreii din Transilvania după 1918.
În capitolul Structura ocupaţională şi potenţialul economic al evreilor din oraş, sunt prezentate stratificarea etnică, diferitele ocupaţii evreieşti, de la cele agricole la cele bancare, precum şi instituţiile publice, serviciile şi profesiile liberale pe care le desfăşura această comunitate în Cluj şi împrejurimi. Ponderea evreilor în industria şi comerţul local, mai consistentă decât în alte domenii, este însoţită de numeroase cifre şi tabele statistice comparative care descriu şi analizează impactul economic pe care evreii l-au avut pentru oraşul Cluj.
Manifestarea antisemitismului la nivel naţional şi local face obiectul capitolului Limitarea drepturilor şi excluderea evreilor în Cluj. După o contextualizare mai largă a acestor manifestări, autorul arată situaţia de nesiguranţă pe care categoriile înstărite de evrei o aveau în Cluj, culminând cu violenţele din decembrie 1927, când mii de studenţi, participanţi la un Congres naţional al studenţilor creştini, de la Oradea, s-au întors acasă, distrugând magazinele şi bătându-i pe evrei. Toate aceste manifestări au condus, în opinia autorului, la un adevărat antisemitism cotidian.
În capitolul 7, Organizarea comunităţii evreieşti din Cluj este analizată pe două paliere: 1) comunităţile religioase, cu accent pe liderii religioşi, conflictul ortodox-sefard şi pe reprezentarea politică a evreilor şi 2) reţeaua de instituţii religioase şi laice, între care se disting Hevra Kadisha, instituţiile sociale şi de sănătate, asociaţiile profesionale, organelle de presă, revistele culturale, editurile şi instituţiile de teatru, film şi muzică.
Un capitol important este dedicat educaţiei şi strategiilor de şcolarizare. Autorul prezintă cadrul juridic şi instituţional al sistemului de învăţământ din Transilvania, la care se raportează învăţământul primar şi secundar evreiesc din Cluj. Sunt scoase în evidenţă caracteristicile generale ale învăţământului evreiesc, pe toate nivelurile de studiu, de la grădiniţe pînă la liceu, unde existau instituţii proprii. Universitatea „Regele Ferdinand” era frecventată şi de studenţii evrei, cu o rată de reuşită mai mare decât cea a studenţilor români.
Capitolul Autoidentificarea evreilor şi societatea evreiască clujeană prezintă problema recunoaşterii apartenenţei la comunitatea evreiască într-o perioadă istorică în care evreii au fost supuşi unor intimidări şi manifestări antisemite, vizibile peste tot în Europa. Autorul prezintă condiţiile în care comunitatea evreiască din Cluj s-a identificat, prin asimilare, cu cea maghiară, precum şi începutul mişcării sioniste în Transilvania, accentuată după destrămarea Austro-Ungariei.
În loc de concluzii, lucrarea se încheie cu un capitol scurt, de doar 6 pagini, Evreii din Cluj după 1940, în dorinţa de a descrie situaţia comunităţii evreieşti în timpul celui de-al doilea război mondial, persecuţiile şi tratamentul inuman la care a fost supusă după intrarea trupelor germane în oraş, în martie 1944.
Lucrarea conţine numeroase tabele statistice, imagini alb-negru şi anexe.
