De la Memorie şi cunoaştere locală
Emlékkönyv az Erdély Múzeum-Egyesület félszázados ünnepére 1859-1909 : [Volum omagial la sărbătorirea de o jumătate de secol a Societăţii Muzeului Ardelean 1859-1909]/Erdélyi Pál. - Kolozsvár: Az Erdélyi Múzeum-Egyesület kiadása, 1909-1942, 329 p.
Cuvântul înainte [Elöljáró szó], semnat de contele Esterházy Kálmán este urmat de istoricul societăţii [Az Erdélyi Múzeum-Egyesület története], realizat de Kelemen Lajos. Studiul parcurge traseul istoric al societăţii de la primele demersuri care au cultivat ideea Muzeului Ardelean, la începuturile acesteia, până la organizarea şi activitatea sa pe parcursul secolului al XIX-lea şi primii ani ai secolului al XX-lea.
Volumul continuă cu un articol semnat de Kozma Ferenc, Jakab Elek tudósítása az E.M.E. alakuló közgyűléséről [Înştiinţarea lui Jakab Elek despre adunarea generală de constituire a E.M.E.], în care este redat textul lui Jakab Elek despre înfiinţarea şi sărbătoarea constituirii Muzeului Ardelean, pe care acesta l-a publicat în ziarele locale şi în Pesti Napló.
Urmează însemnările lui dr. Szabó Péter despre primul banchet al Societăţii Muzeului Ardelean, care a urmat adunării de constituire a societăţii [Az E.M.E. elsö ünnepi lakomája], după jurnalul lui Néhai Szabó Sámuel. În continuare Deák Lajos rememorează evenimente culturale care le-au premers pe cele ale anului 1859, culminând cu constituirea Societăţii Muzeului Ardelean. Problema raporturilor societăţii cu Universitatea este prezentată de Szabó Dénes în capitolul Az E.M.E. és a kolozsvári tudomány-egyetem.
În articolul Az „Erdélyi Múzeum” és egy kis közjog [Muzeul Ardelean şi un pic de drept comun], Deák Albert, tratează problema includerii în denumirea societăţii a termenului de „ardelean”. Imre Sándor tratează, în continuare, problema implicării Societăţii Muzeului Ardelean în educaţia naţională [Az E.M.E. és a nemzetnevelés], prin cultivarea sentimentului identităţii naţionale, prin păstrarea moştenirii culturale.
Lechner Károly, în articolul Múzeumos érzéseinkről [Despre înclinaţiile noastre de colecţionar], tratează aspecte legate de preocupările oamenilor de a colecţiona diferite obiecte, dar şi aspecte legate de importanţa acestor porniri în constituirea de muzee, educarea acestui spirit în şcoli şi constituirea de muzee începând de la acest nivel.
În continuare, Seprődi János îşi împărtăşeşte gândurile despre muzee şi etnografie [Múzeumok és néprajz]. Prima parte a acestui volum omagial se încheie cu articolul lui Lendvay Emil despre viitorul Muzeului Ardelean [Az Erdélyi Múzeum jövője], în care îşi exprimă speranţa în constituirea Muzeului Ardelean, în iniţierea construcţiei unor spaţii corespunzătoare acestuia care să impulsioneze dezvoltarea colecţiilor şi punerea lor în valoare.
Intitulată Az E.M.E. régi emberei [Strămoşii Societăţii Muzeului Ardelean], partea a doua a cărţii este consacrată unor personalităţi precum: Kemény József (1795-1855), Farkas Sándor (1795-1842), Jósika Sámuel (1805-1860), Nagyajtai Kovács István (1799-1872), Mikes Sándor (1795-1867), Újfalvi Sándor (1792-1866), Kőváry László (1819-19ö7), Brassai Sámuel (18öö-1897), Nagy Péter (1819-1884, Szabó Károly (1824-189ö), Kriza János (1811-1875), Sámi László (1813-1881), Gyergyai Ferenc (1799-1874), Gyulai Pál (1826-1910), Szász Domokos (1838-1899), Kuún Géza (1837-19ö5), Szamosi János (1840-1909).
Ultima parte a volumului este dedicată lui Mikó Imre. Personalitate deosebit de complexă, portretul lui Miko Imre este conturat sub diferite aspecte în cele 16 articole ale acestei părţi: A hidvégi Mikó család [Familia Mikó de Hidvég] (Köblös Zoltán) – un studiu genealogic, A hidvégi Mikó család grófi rangra emelése [Înnobilarea cu titlul de conte a familiei Mikó de Hidvég] (Iványi Béla), Gróf Mikó Imre és a Bethlen – kollégium [Contele Mikó Imre şi colegiul Bethlen] (Bodrogi János), Mikó és a sepsiszentgyörgyi kollégium [Mikó şi colegiul din Sfântu Gheorghe] (Csutak Vilmos), Gróf Mikó Imre irányeszméi [Principiile ideologice ale contelui Mikó Imre] (Gidófalvy István), Gróf Mikó Imre és a magyar föld [Contele Mikó Imre şi pământul maghiar] (Tokaji László), Gróf Mikó Imre az irodalomért [Contele Mikó Imre pentru literatură] (Dézsi Lajos), Egy év gróf Mikó Imre levelezéseből [Un an din corespondeţa contelui Mikó Imre] (Kovács Dezső), Gróf Mikó Imre intelme fiához [Îndemnul contelui Mikó Imre către fiul său], Gróf Mikó Imréhez [poezie] (Tompa Mihály), Gróf Mikó Imre pályája [Cariera lui Mikó Imre] (Ferenczi Miklós), Gróf Mikó Imre jelentősége [Importanţa lui Mikó Imre] (Erdélyi Pál).
Cuvântul de încheiere [Zárószó] este semnat de Szabó T. Attila.
Volumul conţine aparat critic. Sunt inserate fotografii, un indice al acestora fiind întocmit la finalul volumului. Este vorba despre fotografii-portret şi de grup, însă şi fotografii ale unor clădiri, statui, fotocopii ale unor manuscrise etc.
