Fotino-Negru, Ecaterina

De la Memorie şi cunoaştere locală

Cuprins

1 Date biografice
2 Repertoriu pianistic
3 Discografie
4 Bibliografie

[modifică] Date biografice

n. 17 apr. 1902 București – d. 15 nov. 1991 ?

Pianistă, profesoară care a pus bazele unei școli de pian de inspirație franceză și a ridicat școala de pian din Cluj la standarde europene.

S-a născut într-o familie devotată muzicii, dovedind din copilărie talent artistic. Între anii 1911- 1919 a urmat Conservatorul din București avându-i ca profesori pe: Emilia Saegiu – pian, Dumitru Georgescu – Chiriac – teoria solfegiului, Gheorghe Cucu – teoria solfegiului, armonie, Ion Nonna Otescu – armonie, contrapunct, Dimitrie Dinicu – muzică de cameră, Dimitrie Cuclin –istoria muzicii și estetică. După absolvire a studiat cu pianistul și compozitorul Ion Scărlătescu (1919-1920) și cu Florica Musicescu (1920-1922).

Între anii 1922-1923 a predat pianul la Conservatorul din Iași. A studiat la Paris între anii 1923-1925 la renumita École Normale de Paris, cu Alfred Cortot, Lazare Lévi, Ricardo Vines și Diran Alexanian. Perfect integrată în atmosfera elevată a școlii, a performat la pian în numeroase producții artistice ale instituției.

Revenită în țară în 1925, a fost angajată ca profesoară la Conservatorul din Cluj. În 1961 s-a transferat la București la Institutul Pedagogic și apoi la Conservatorul de Muzică. S-a retras în 1964, continuând să îndrume tinerii profesori, să pregătească concerte și recitaluri.

Alături de profesorat, Ecaterina Fotino-Negru a susținut concerte cu Orchestrele Filarmonice din București și Cluj, cu Orchestra Națională Radio din București, a participat la concerte de muzică de cameră, fiind aclamată pentru recitaluri susținute la Iași, Timișoara, Craiova, București, Cluj sau alte orașe din România.

În anul 1974, a imprimat pe disc, împreună cu sora sa, pianista Maria Fotino, Concertul în Mi Major pentru două piane, de Mozart, sub bagheta lui Emil Simon.

I s-a decernat Ordinul Meritul Cultural (1966).

[modifică] Repertoriu pianistic

Concertul nr. 4 în Sol Major pentru pian și orchestră, op. 58 (Beethoven); Concertul nr. 2 în Fa Minor pentru pian și orchestră (Chopin); Concertul pentru două piane și orchestră în Mi bemol major, KV 365 (Mozart); Concertul pentru trei piane și orchestră în Do minor (Bach) etc.

[modifică] Discografie

Sonata în Fa Major pentru două piane (W. Fr. Bach) – (ST –ECE 01868); Variații pentru două piane pe o temă originală op.5 (G. Enescu) – (ST-ECE-01802); Concertul pentru două piane și orchestră în Mi bemol major, KV 365 (Mozart) – (ST-ECE- 01272).