De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 28 ian. 1866, Baia de Criș, Hunedoara – d. 3 nov. 1933, Cluj-Napoca. Jurist, om politic.
A urmat gimnaziul la Brad și Sibiu, apoi Facultatea de Drept la Budapesta, unde a fost membru al Societății studențești Petru Maior și a redactat foaia manuscrisă a societății, Roza cu ghimpi în anii 1884 și 1884/1885. A mai petrecut un an la Paris pentru completarea studiilor. Și-a susținut doctoratul la Budapesta. Om de cultură aleasă, vorbea perfect trei limbi: româna, maghiara și germana și destul de bine franceza.
Trecând examenul de cenzură, după un an de stagiu la Budapesta, și-a început cariera de avocat la Sibiu, la Banca Albina și apoi la baroul din Sibiu. S-a stabilit în 1900 la Cluj, unde a devenit unul din cei mai mari avocați ai Ardealului. În iulie 1919 a fost ales președinte al reorganizatului Barou Cluj. A fost fondator al Băncii Economul din Cluj (1886), membru în consiliu și apoi director al băncii.
A fost implicat în procesul Memorandului de la Cluj (1894). În acest proces a fost apărător a lui dr. Ioan Rațiu, liderul Partidului Național Român și deși era cel mai tânăr dintre avocații apărători, el a condus întreaga apărare colectivă a memorandiștilor. A dat în judecată pe ministrul de justiție ungar, care confiscase fondurile fondurile adunate pentru ridicarea unui monument închinat lui Avram Iancu. A fost apărător în procesul intentat celor care au inițiat colecta pentru mormântul lui Avram Iancu.
A reușit să învioreze activitatea despărțământului ASTRA, a cărui director a fost din 9 octombrie 1904. În 18 aprilie 1907 și-a dat demisia din această funcție. A fost mentorul tinerimii universitare, organizând diferite activități, redactând reviste, animând viața culturală din oraș.
În 1916 a fost trimis ca simplu soldat la Praga. Revenit la Cluj, a lansat în 28 octombrie 1918, un manifest care chema poporul la acțiune. A fost inițiatorul și președintele Senatului Român din Cluj în toamna anului 1918, care și-a încetat activitatea la 16 noiembrie 1918, când a fost înlocuit cu Consiliul Național Român din Cluj. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În numele Consiliului Național Român din Cluj a participat la primirea Armatei Române în oraș, la 24 decembrie 1918.
Din punct de vedere politic, a făcut parte din Partidul Național Român, Partidul Poporului, iar din 1921 s-a înscris în Partidul Național Liberal. A fost parlamentar al României Mari.
După 1918 i-a apărat pe moți în procese răsunătoare, legate de dreptul de proprietate asupra pădurilor și, ultimul deceniu de viață l-a dedicat exclusiv operei de ajutorare a moților, înființând în acest scop Frăția de cruce a Moților, cu sediul la Cluj.
[modifică] Bibliografie
- Amos Frâncu, la https://ro.wikipedia.org/wiki/Amos_Fr%C3%A2ncu, accesat la 11 august 2017.
- Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.120. ISBN 974-686-102-3
- Clujenii și Marea Unire/Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude. – Cluj-Napoca, S.C. Gedo S.R.L., 1998, p.49-50. ISBN 973-0-00724-1
- Personalităţi clujene (1800-2007) : dicţionar ilustrat/Dan Fornade. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p.210. ISBN 978-973-133-101-0
