De la Memorie şi cunoaştere locală
Gheorghe Bogdan-Duică, născut la Brașov, într-o familie foarte numeroasă, cu mai mulți frați și surori care au reprezentat la rîndul lor personalități academice notabile în România, a fost unul din primii profesori invitați la catedră la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, înființată imediat după 1918. A fost decan și chiar rector al universității, pionier al comparatismului literar de la noi, polemist de soi și adept al istoriei literare ca mijloc de cunoaștere și înțelegere a evoluției literaturii românești moderne. Format la școala critică a lui Titu Maiorescu, apropiat al lui Nicolae Iorga, al cărui cumnat a și devenit, prin sora sa Ecaterina, profesorul clujean a rămas în amintirea școlii filologice clujene ca un spirit conservator și liberal, totodată, dar intransigent în opiniile sale.
Lucrarea respectă o structură clasică a studiilor monografice, acoperind întreaga viață și activitate a filologului interbelic, cu accent pe principalele etape și momente din viața celui studiat. Ea începe cu un titlu amintind de Nicolae Iorga – O viață de om așa cum a fost – în care autorul trece în revistă viața lui Bogdan-Duică, de la naștere până la moarte.
Următoarele capitole vorbesc despre drama unui om erudit, iubitor al amănuntului, care parcă face notă discordantă între contemporani și care, în plus, mai este și adeptul comparațiilor dintre literatura românească și cea universală.'Un junimist în citadela Ardealului și Un mucenic al arhivelor fac din Gheorghe Bogdan-Duică un bun cunoscător al evoluției literaturii noastre, un veritabil istoric al ei, combativ și pătimaș.
Studiul monografic cuprinde și un Résumé destul de consistent în limba franceză, dar și un Indice de nume, care ajută la identificarea facilă a personalităților despre care se vorbește în acest studiu.
