De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 27 febr. 1856, Bratislava – 19 octombrie 1924, Ierusalim. Șef-rabin al comunității evreiești ortodoxe clujene între anii 1877-1923, cel mai longeviv șef-rabin al evreimii clujene.
A studiat la ieșiva din Bratislava condusă de unchiul său dinspre mamă, Sámuel Benjámin Szofer. A ajuns șef-rabin la numai 21 de ani, în urma decesului subit al tatălui său, Glasner Ábráhám, fost șef-rabin al evreimii ortodoxe clujene. Cum încă nu-și terminase studiile, comunitatea i-a dat un termen de trei ani pentru finalizarea lor.
După 1918, el a devenit inițiator al mișcării sioniste Mizrachi din Cluj, cu care simpatiza încă din 1904, când a participat la conferința organizată de Mizrachi (organizația evreilor sioniști religioși) la Bratislava, îmbrățișând ideea sionistă, a renașterii naționale și întemeierii căminului evreiesc în Plaestina. În noiembrie 1918, a participat la întrunirea de la cafeneaua Urania în care s-au pus bazele Uniunii Naționale a Evreilor din Transilvania, ca reprezentantă a intereselor acestora și expresie a sionismului. De asemenea, a fost unul dintre fondatorii ziarului „Új kelet”, de sorginte sionistă.
În perioada activității ca șef-rabin a lui Glasner Mózes/Moses, s-au manifestat scindări între curentele afirmate încă de la 1875 în comunitatea evreiască. Astfel, în anul 1881, s-au separat cei care au pus bazele comunității neologe (congresionale), iar în 1921, s-a desprins oficial grupus secesionist sefard (cei mai conservatori).
Tot în perioada rabinatului său, s-au înființat o serie de instituții de educație religioasă. A întemeiat în anul 1884 o ieșivă, a susținut în anul 1885 dezvoltarea școlii elementare deja existente, iar în anul 1896 a înființat o Asociație de Talmud-Tora, Clujul devenind un centru important de studiere a Torei. De asemenea, tot în acest răstimp a luat ființă Asociația Națională a Spitalelor Evreiești, cu scopul de a construi astfel de așezăminte ale comunității. Glasner Mózes/Moses lansase din 1910 și a susținut ideea înființării Spitalului Evreiesc din Cluj. Și nu în ultimul rând, în această perioadă a avut loc și extinderea sinagogii ortodoxe din strada Paris, cu ridicarea de clădiri pentru locuința rabinului, șohet, săli de curs.
Deja în vara anului 1919, șef-rabinul Glasner Mózes/Moses și-a făcut publică decizia de a emigra cu soția sa în Plaestina. Înainte de a se stabili în Palestina, el a plecat în Germania la invitația centrului Mizrachi de aici, în primăvara anului 1922 susținând o prelegere de succes despre sionism. Întors acasă, a întreprins o serie de călătorii și a susținut prelegeri în care și-a împărtășit experiența din Germania. În 1920, și-a publicat viziunea despre actualitatea sionismului religios în volumul Der Zionismus und seine Nebenerscheinungen im Lichte der Religion (Sionismul și efectele sale secundare în lumina religiei). În anul 1922, a publicat și o lucrare de exegeză talmudică intitulată Dor revii.
La sfârșitul lui octombrie 1922, și-a anunțat decizia de pensionare și a rugat comunitatea să-l aleagă ca succesor al său pe fiul lui, Akiba Glasner. El a emigrat în 1923, în 3 mai Uniunea Națională a Evreilor organizând o ceremonie de rămas-bun, care a adunat mai multe sute de oameni. Rabinul a fost condus la gară trei zile mai târziu de o mulțime de evrei.
Devenit Eretz Israel, Glasner Mózes/Moses a activat la Ierusalim pentru colonizarea evreiască religioasă, susținând cursuri de Talmud-Tora. A decedat după scurt timp, în 1924, fiind înmormântat la Ierusalim.
[modifică] Bibliografie
- Două decenii. Evreii din Cluj în perioada intrebelică/Gidó Attila. – Cluj-Napoca : Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, 2014.
- Personalități marcante ale evreimii clujene/Andrei Zador. – Cluj-Napoca, Mega, 2017, p.25-28.
- Clujeni ai secolului 20. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2000, p. 132.
