De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Istoric
Cu denumirea ARHIVA DE FOLKLOR A ACADEMIEI ROMÂNE, institutul a fost înființat (în urma memoriilor alcătuite de Ion Mușlea) pe lângă Muzeul Limbii Române al Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj în Sesiunea anuală a Academiei Române din mai 1930.
Încă de la început, misiunile asumate ale acestui institut au fost: culegerea sistematică a folclorului din toate regiunile României Mari și publicarea unui Anuar. Prima misiune a fost realizată prin cercetări pe teren și prin răspunsurile primite la cele 14 chestionare și 5 circulare concepute și trimise de Ion Mușlea spre toți cei care erau în măsură să dea astfel de informații: învățători, preoți, elevi și alții. În perioada 1932-1945, au apărut 7 volume ale Anuarului Arhivei de Folclor, cu monografii și studii folclorice. După o perioadă de letargie cauzată de schimbările provocate de Cel de al Doilea Război Mondial, în 1948, are loc epurarea Academiei Române. Consecințele sunt drastice: lui Ion Mușlea îi este retras titlul de membru corespondent, Institutul nu mai este finanțat, iar Anuarul nu mai este publicat. Din fericire, cele 1200 de răspunsuri la chestionarele Mușlea s-au păstrat în clădirea Bibliotecii Centrale Universitare.
Deși nu exista ca instituție, cercetările din Arhiva de Folclor au continuat în anii 1950 prin activitatea unui colectiv de cercetare a culturii populare la Institutul de Lingvistică al Academiei din Cluj, colectiv alcătuit din 2 persoane. Un alt colectiv, alcătuit tot din 2 cercetători, activa în cadrul Secției de Istoria Artei de la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj. În 1949, s-a înființat o secție clujeană a Institutului de Folclor din București.
În 1964, cele trei colective clujene au fost reunite în Secția de Etnografie și Folclor a Filialei Cluj a Academiei, aceasta fiind continuatoarea Arhivei și fiind condusă de Ion Mușlea (1964-1966), Dumitru Pop (1966-1969), Ion Taloș (1969-1971).
Odată cu înființarea, în 1971, a Academiei de Științe Sociale și Politice din R.S.R., în subordinea științifică a acesteia s-a constituit Centrul de Științe Sociale din cadrul Filialei Cluj a Academiei, care avea următoarele secții: secția de etnografie și folclor, șecția de științe juridice și secția de filozofie, psihologie și sociologie. În 1974, Academia de Științe Sociale și Politice din R.S.R. renunță la institutele de cercetare subordinate și acestea sunt transferate universităților. În perioada 1974-1990, Centrul de Științe Sociale de la Cluj a fost administrat de Universitatea „Babeș-Bolyai”, la conducerea secției fiind Ion Taloș (1974-1985) și Ion Cuceu (1985-1990). În urma restructurărilor, în 1974, colectivul de etnografie a fost transferat la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
În martie 1990, în urma unui memoriu înaintat de Ion Cuceu, prin Hotărâre de Guvern s-a reînființat Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române”, ai cărei directori au fost Ion Cuceu (1990-2011), Maria Cuceu (2011-2020) și Mihai Bărbulescu (din 2020). În 2021, acest institut deținea a doua cea mai mare arhivă națională de etnografie și folclor, cu cel mai important fond de manuscrise (2.680), alături de care s-au constituit fonduri de înregistrări sonore, fotografii, filme și video-uri, care însumează peste 750.000 de documente etnografico-folclorice.
[modifică] Bibliografie
- Bărbulescu, Mihai. Institutul comoară. În: „Făclia”, anul XXXII, nr.9380, 23-24 oct. 2021, p.11 + foto
