De la Memorie şi cunoaştere locală
Precedată de un Cuvânt înainte, lucrarea este structurată pe mai multe capitole.
Primul capitol, Ciuma în Ardeal, este unul cu caracter introductiv, în care autorul motivează restrângerea lucrării la orașul Cluj.
În capitolul Ciuma din anul 1738/39. Statistica victimelor, autorul arată că epidemia din 1738/39 confirmă faptul că războiul a fost agentul cel mai important de răspândire al acesteia. Ciuma a izbucnit în rândul trupelor austriece aliate ale Rusiei în conflictul acesteia cu Turcia în anul 1737, pe câmpul de operații din Muntenia și Oltenia, aflate atunci sub stăpânirea Austriei. La scurt timp, epidemia de ciumă a început să se propage, izbucnind la Timișoara, adusă de un batalion austriac venit din Muntenia, în trecere prin Ardeal. Autorul surprinde extinderea epidemiei în Transilvania, ciuma izbucnind și la Cluj în vara anului 1738. Alături de date statistice pentru Transilvania, capitolul mai cuprinde și o hartă a epidemiei de ciumă din jurul Clujului în anul 1738, cu semnalarea focarelor, a intensității epidemiei, a începutului și sfârșitului acesteia.
În cadrul capitolului Măsurile luate de guvernul Ardealului împotriva extinderii epidemiei, autorul precizează că în cazul acestora trebuie luat în considerare faptul că guvernul acționa pe baza îndrumărilor Curții de la Viena și, nu în ultimul rând, pe baza unor experiențe similare mai vechi. Între măsurile adoptate și urmărite în maniera lor de aplicare în Transilvania, se numără instituirea carantinei și restricțiilor de circulație, asigurarea asistenței medicale, stârpirea animalelor și păsărilor potențial purtătoare a epidemiei, asigurarea aprovizionării cu alimente, realizarea de rapoarte periodice în care să se arate situația epidemiei.
Un capitol aparte este rezervat prezentării Dispozițiunilor autorităților Clujului pentru combaterea epidemiei. Pentru început, autorul prezintă sursele pe baza cărora a realizat acest studiu de caz, după care trece la prezentarea punctarea măsurilor care creionează maniera în care orașul s-a organizat pentru a face față epidemiei. Astfel, este adusă în discuție instituirea carantinei, constituirea și componența consiliului sanitar (cu modificările care au apărut în timp la nivelul acestuia), detașarea unui chirurg și a unui famacist pentru îngrijirea bolnavilor, numirea unui „inspector de ciumă” și a unui „comisar pentru bolnavi”, a „vizitatorilor bolnavilor” care raportau noile îmbolnăviri, organizarea spitalului epidemic (lazaretul), organizarea unui serviciu în legătură cu înmormântările, în care se încadrau „purtătorii de cadavre”, dar și „purtătorul de știri asupra morților” menit să-i informeze pe primii. Nu în ultimul rând sunt amintite în acest context și măsurile adoptate cu referire la înmormântări, care trebuiau respectate pentru a împiedica contagiunea, iar după încheierea epidemiei, organizarea „dezinfectatorilor” care dezinfectau casele, locuitorii, îmbrăcămintea și uneltele acestora, după un procedeu stabilit pentru Viena și Austria în 1713. Este prezentat modul de aplicare și funcționare al acestor măsuri, probleme întâmpinate și, în legătură cu acestea, modul de viață al populației, îndeosebi a celei sărace, mai grav atinsă de boală și mai expusă la lipsuri.
În capitolul Decurgerea epidemiei după mărturia procesului verbal al Consiliului sanitar orășenesc, Alexandru Lenghel oferă informații de natură statistică ce conturează evoluția epidemiei la Cluj, evoluția numărului victimelor (pe luni și săptămâni), după vârstă și sex, evidențiind și cazurile de vindecare, dar și repartizarea deceselor provocate de ciumă pe cartierele orașului, cu interpretarea acestor date. De asemenea, întocmirea acestor statistici a permis observarea și semnalarea unor aspecte interesante în desfășurarea epidemiei: răstimp de la contaminare la deces, factori favorizanți ai contaminării (sex, vârstă, statut social, cartier), simptomatologie.
Capitolul, Starea morală în timpul epidemiei de ciumă din Cluj, este unul de psihologie colectivă, evidențiind groaza, neîncrederea în medici, anxietatea, credința și comportamente generate de acestea.
Lucrarea se încheie cu precizările autorului privind Locul epidemiei de ciumă tratată în istoria ciumei din Ardeal, în care aduce și un omagiu medicului luxembrughez Adam Chenot, care prin știința și activitatea sa a avut un rol major în lupta cu această boală.
Volumul mai cuprinde o Bibliografie și Anexe (Câteva acte și documente privitoare la Ciuma din Cluj în 1738/39) și un rezumat în limba franceză.
