De la Memorie şi cunoaştere locală
Mircea Zaciu (1928 - 2000) a fost unul dintre profesorii și criticii literari cei mai importanți ai Facultății de Litere de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca din perioada postbelică. Membru onorific al Academiei Române, Mircea Zaciu a fost și un prolific scriitor clujean, membru al Uniunii Scriitorilor din România, creator de școală literară la Facultatea clujeană.
Jurnalul său se întinde în patru volume, totalizând aproape 1.800 de pagini, fiind unul dintre cele mai mari creații de acest gen aparținând personalităților românești contemporane. Cu o asemenea întindere, era de așteptat ca autorul să noteze multe din evenimentele pe care le-a cunoscut, cu multe din impresiile și sentimentele pe care le-a încercat în diverse situații. Jurnalul său nu este doar o reflecție a vieții autorului, ci și o frescă, poate subiectivă, după cum zice chiar el, a perioadei comuniste, din unghiul din care el o vedea, cea de profesor universitar, de intelectual și de locuitor al Clujului. Cu toate acestea, însemnările sale, atât de multe și cu numeroase detalii, pe care alte jurnale similare poate nu le menționează, acoperă doar ultimul deceniu al perioadei comuniste, și odată cu aceasta, penultimul deceniu de viață a lui Mircea Zaciu.
Astfel, primul volum al Jurnalului, publicat în 1993, face referire la anii 1979, 1980, 1981 și primele cinci luni din 1982. Aceasta după ce criticul face precizarea, în Argumentul care deschide volumul, că avea doar 14 ani când a început să facă primele însemnări zilnice; prin urmare, constatăm că mare parte din viața sa nu este cuprinsă în acest jurnal, deși poate că ar fi avut însemnări și pentru ea.
Volumul al II-lea reia însemnările pentru anul 1982 și acoperă anul 1983, în același registru descriptiv, cu multe detalii și folosirea unor inițiale pentru unele dintre personajele sale. Volumul, publicat în 1995, este deschis de o Prefață la volumul al II-lea, semnată tot de Mircea Zaciu. La sfîrșitul celor aproximativ 325 de pagini există o pagină de Ecouri critice la apariția volumului I, cu aprecieri ale unor personalități literare asupra acestor dezvăluiri din mediul literar românesc.
Cel de-al treilea volum, cel mai voluminos dintre toate, de 601 pagini, publicat la un an distanță de cel de-al doilea, la o altă editura decât în cazul precedentelor două volume, adică Editura Albatros din București, acoperă anii 1984-1986. Ca și-n cazul volumului al doilea, volumul III are la final Ecouri critice la volumul II, dar de data aceasta mai numeroase, pe patru pagini, semn al unei foarte bune receptări din partea publicului, dornic de cunoașterea mediului academic românesc din perioada comunistă de la cineva din interiorul sistemului.
În sfîrșit, volumul patru, apărut tot la editura bucureșteană Albatros, în 1998 și fără prefațare, de data aceasta, încheie însemnările jurnalistice ale criticului clujean, referindu-se la anii 1987, 1988 și 1989, pînă la 21 decembrie, cu precizarea autorului dintr-o notă finală că: Aici se încheie însemnările mele din deceniul satanic. Din 21 decembrie '89 am intrat în vârtejul general al evenimentelor știute. […] Astfel că am lăsat și în volum fila de jurnal oprită la 21 decembrie. Istoria va limpezi (sau nu ) ceea ce a urmat. Firește, și în acest ultim volum există Ecouri critice la volumul al III-lea, pe 7 pagini, ilustrând și în acest mod, aprecierea largă de care s-a bucurat opera lui Mircea Zaciu în mediile intelectuale filologice românești de după revoluție.
