De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 14 septembrie 1876 la Cernatu-Săcele, Braşov – d. 30 august 1950 în închisoarea de la Sighet.
Istoric, cadru didactic universitar, om politic. Membru al Academiei Române.
Studiile elementare și secundare le-a urmat în Cernatu, Brașov și Iași. A susținut bacalaureatul la Iași. Și-a continuat studiile la București, mai întâi la Facultatea de medicină, apoi la cea de litere și filosofie, unde și-a luat licența în istorie și geografie (Magna cum laude) și i s-a acordat, prin concurs, marele premiu Hillel al Universității pentru lucrarea Istoria breslelor la Români. Tot la București a absolvit și seminarul pedagogic universitar (limba română și istorie).
Şi-a început cariera, pentru scurt timp, ca profesor suplinitor la Colegiul Sf. Sava din București, în anul 1903 fiind angajat ca cercetător la Biblioteca Academiei Române (1903-1908), la secția manuscrise. A fost secretar al Comisiei Monumentelor Istorice (1904-1919) şi al Comisiei Istorice a României (1911-1919). La Comisia Monumentelor Istorice s-a preocupat de reorganizarea serviciului, iar la Comisia Istorică a României l-a secondat pe Ioan Bogdan în activitatea de tipărire de documente, cronici. Ca secretar al Comisiei Monumentelor Istorice a redactat între anii 1908-1916, Buletinul și între anii 1914-1915 Anuarul acestei Comisii.
În perioada războiului, la 21 iulie 1917, i-a fost încredințată misiunea de a organiza îmbarcarea și de a însoți trei vagoane ale trenului ce transporta în Rusia tezaurul României, în răspunderea sa căzând partea constituită din documentele și manuscrisele Academiei Române, documentele Arhivelor Statului, zestrea artistică a muzeelor, pinacotecilor și chiar colecțiilor particulare.
A susținut mișcarea pentru unitate națională, acceptând numirea sa ca secretar al Comitetului de ajutorare a refugiaților din Transilvania, Banat și Bucovina. A publicat în revista Neamul Românesc a lui Nicolae Iorga, articole menite să susțină revendicările naționale ale românilor și a fost însărcinat de I.C. Brătianu cu pregătirea unui memoriu în acest sens (1918). Întreaga activitate l-a recomandat pentru desemnarea sa în calitatea de consilier tehnic pe probleme etnografice și istorice pe lângă Legaţia Română din Paris şi apoi pe lângă delegaţia română la conferinţa de Pace de la Paris (1920) şi cea de la Geneva (1922).
În toamna anului 1919 s-a stabilit la Cluj. A fost profesor universitar (1919-1938), decan (1921-1922) şi prodecan (1922-1923) la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj. A fondat şi condus Institutul de Istorie Naţională din Cluj (1920-1038). A îndeplinit funcția de președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, secția pentru Ardeal, al Comisiei pentru organizarea arhivelor din Transilvania și al Comisiei pentru reorganizarea muzeelor din Transilvania. A ocupat funcţia de director general al Arhivelor Statului (1923).
A fost membru corespondent (1910), titular (1918) şi preşedinte al Academiei Române (1935-1937), ultimul său secretar general (1937-1948), repus în drepturi ca membru titular al Academiei în anul 1990. De asemenea, a deținut calitatea de membru onorific al Asociației Numismatice Române, al Sindicatului ziariștilor români din Ardeal și Banat, al Societății arheologice-istorice Chișinău, al Societății autorilor dramatici români etc.
Liberal, a fost deputat şi senator şi a ocupat diferite funcţii ministeriale: ministru al Cultelor și Artelor (1923-1926; 1927-1928; 1934-1936), ministru ad-interim la Muncă, Cooperație și Asigurări Sociale (1927) și ministru secretar de stat (1933-1934; 1936-1937).
După război, fost întemniţat în anul 1950 la Sighet, unde a și decedat.
[modifică] Opera
- Radu cel Frumos (iunie 1462-ianuarie 1474) (1902)
- Vlad Vodă Călugărul 1482-1496 (1903)
- Documente istorice din arhivele Braşovului (1903)
- Manuscrisele de la Bisericani şi Râşca (1904)
- Damaschin, episcopul şi dascălul (1906)
- Revoluţia lui Horea (1906)
- Catagrafia bisericilor bucureştene (1907)
- Activitatea istorică a lui N. Densuşianu (1912)
- Monumentele noastre istorice în lecturi ilustrate (1914)
- Doi cărturari braşoveni din sec. XVIII (1915)
- Mihai Vodă Viteazul (1915)
- Politica lui Radu cel Mare 1495-1508 (1916)
- Documente şi lămuriri cu privire la desfacerea proprietăţilor moldovene de peste Prut (1916)
- Miscellanea. Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale şi politice (1925)
- Monumente culturale şi politice (1926)
- M. de Saint Aulaire (1930)
- Din grijile şi greutăţile unei domnii (1932)
- În jurul asasinării lui B. Catargiu (1933)
- Doi misionari scoţieni în Ţările Române (1934)
[modifică] Bibliografie
- Ciupea, Ioan, Țârău, Virgiliu. Liberali clujeni. Destine în marea istorie : Medalioane, vol.2. – Cluj-Napoca : Editura Mega, 2007, p.191-206. ISBN 978-973-1868-18-9
- Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.175. ISBN 973-686-102-3
- Crăciun, Ioachim. Bio-bibliografia D-lui Alexandru Lăpedatu cu ocazia împlinirii vârstei de 60 ani, 1876-1936. - Bucureşti : Monitorul Oficial, Imprimeria Naţională, 1936, 40 p.
- Enciclopedia României : Cugetarea .- Bucureşti : Editura Saeculum I.O. şi Vestala, 1999, p.475. ISBN 973-9399-03-7 și ISBN 973-9418-02-3
- Fornade, Dan. Personalităţi clujene (1800-2007) : dicţionar ilustrat.- Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p.299-300. ISBN 978-973-133-101-0
