De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
12 mart.1850, Pesta - d. 19 ian. 1922 Budapesta
Medic psihiatru
A studiat medicina la Viena și Budapesta unde a obținut diploma de medic în anul 1874. S-a specializat în chirurgie, ginecologie și oftalmologie, dar în final a ales psihiatria. Din 1877 a petrecut șase ani la institutul particular al lui Shwartzer Ferenc la Buda, de unde au pornit numeroși psihiatri renumiți. După moartea soției sale a lucrat jumătate de an în Europa de Vest, apoi la un institut din Viena. A fost coleg cu Wundt și Charcot. De acum era văzut ca un specialist recunoscut în psihiatrie.
În 9 iulie 1899 a fost numit la catedra de psihiatrie a Facultății de Medicină a Universității din Cluj ca profesor de psihiatrie și psihologie medico-legală. Institutul clujean al lui Lechner a fost primul care a dus mai departe moștenirea institutului Schwartzer din Budapesta, încercându-se asigurarea unui climat plăcut pentru pacienți, a fost organizată o bibliotecă pentru bolnavi și se realizau cu cei care se putea, excursii. Veneau la această clinică pacienți din toată regiunea, chiar și din Balcani și chiar și Ady Endre s-a tratat o vreme aici.
A fost în mai multe rânduri decan (1892/1893, 1907/1908, 1917/1918, 1919-1920, 1920/1921 și a îndeplinit atribuții de rector în 1897/1898.
În perioada clujeană, prin cercetările sale a pus bazele neurologiei ardelene. A fost preocupat de memorie, somn, sugestie, impresii, reflexe, handicapul mental. A mai fost preocupat de halucinații și problemele conștienței. Mai ales teoria sa asupra reflexelor a stârnit ecouri. A fost unul dintre primii care au afirmat că reflexele dobândite pot fi moștenite. A realizat un instrument de măsură – cephalographul. În anul 1900 la expoziția mondială de la Paris Lechner a câștigat medalia de aur pentru Cephalograph-ul său, un aparat de măsurare a craniului.
După 1919, și-a deschis o nouă clinică de psihiatrie și un institut de cercetare la Seghedin, unde a fost profesor universitar.
A fost membru al Consiliului Național de Sănătate Publică (Országos Közegészségügyi Tanács), al Comisiei Medico-Legale (Törvényszéki Orvosi Bizottság) și vicepreședinte al Tiszti Orvosi Vizsgáló Bizottság, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe în anul 1921, vicepreședinte al Societății Muzeului Ardelean (1909-1922), Membru de onoare al Societății Literare Ardelene (1910), membru al Asociației Medicilor din Budapesta.
A primit premiul revistei Orvosi Hetilap și marele premiu al Expoziției Mondiale de la Paris (1900).
[modifică] Lucrări publicate
A bujakórosok álmatlansága és annak okai (1881); A téboly agytáplálkozási zavarainak lokalisatiója : tanulmány (1882); Az érzéki észrevevés némely rendellenességeiről (1888); Az izommunka szerepköre az értelmi képességek kifejlődésében (1891); A psyché materialista alapjai (1892); Pszichomechanikai törekvések az elmegyógyászatban (1901); A reflextípusokról (1903); Az álmatlanságról (1906); A beszámítás és a jogorvoslás kérdése (1913); Szabadság és kötöttség a lelki életünkben (1918); A női lélek és a feminizmus orvostermészettudományi megvilágításban (1922); Lechner Károly művei (1956).
[modifică] Bibliografie
- Lechner Károly la https://hu.wikipedia.org/wiki/Lechner_K%C3%A1roly, accesat la 9 aug. 2016.
- Magyar életrajzi lexicon 1000-1990/coord. Kenyeres Ágnes la http://mek.oszk.hu/00300/00355/html/index.html, accesat la 9 aug. 2016.
- Magyar orvoséletrajzi lexicon/Kapronczay Károly la http://www.tankonyvtar.hu/hu/tartalom/tkt/magyar-orvoseletrajzi/ch03s16.html, accesat la 9 aug. 2016.
- Romániai irodalmi lexicon. I-IV. Kötet (A-R) la http://mek.oszk.hu/03600/03628/html/lista.htm#L, accesat la 9 aug. 2016.
