De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Istoric
Propunerea înfiinţării unei şcoli pentru deficienți de vedere a fost formulată în Adunarea generală extraordinară a autorităţii locale din Cluj, la data de 11-12 septembrie 1898, în acest sens fiind numit un consiliu de efori sub preşedinţia primarului oraşului. Proiectul de statut al viitoarei şcoli a fost înaintat Ministerului Cultelor şi Instrucţiei Publice din Budapesta la 5 decembrie 1899, decizia de înfiinţare a Institutului de Ocrotire şi Instruire al Orbilor fiind publicată la 27 martie 1900.
În ceea ce priveşte localul, instituţia a funcţionat la înfiinţare într-un local închiriat pe actuala stradă Calea Dorobanţilor, la numărul 26, apoi într-un local propriu pe actuala stradă Traian Moşoiu, la nr.47. Între anii 1913-1925, s-a construit o nouă clădire, pe Calea Dorobanţilor, la numărul 31.
La înfiinţare, la 15 octombrie 1900, Institutul de Ocrotire a Orbilor avea un efectiv de 10 elevi, un profesor şi un maistru-instructor. Primul director al instituţiei a fost profesorul medico-pedagog Ioan Vucichici. Între anii 1921-1923, Universitatea din Cluj a organizat cursuri pentru pregătirea profesorilor medico-pedagogi: defectologi, psihopedagogi în scopul instruirii persoanelor cu deficienţe. În anul 1923 s-a înfiinţat şi tipografia Braille. Ca urmare a Dictatului de la Viena, o parte din elevii şcolii au fost transferaţi la Timişoara, alta la un centru de surdo-muţi din Cluj. În timpul celui de-al doilea război mondial şcoala a fost transformată în centru pentru reeducarea militarilor orbiţi pe front. După al doilea război mondial, evoluţia şcolii nu a fost liniară. În anul 1950 s-a înfiinţat grădiniţa, în anul 1955 prima clasă pentru instruirea copiilor orbi-surzi, în anul 1966 secţia pentru copii ambliopi. Nivelul liceal înfiinţat în cadrul şcolii în anul 1958, a fost desfiinţat forţat în anul 1964. Liceul teoretic pentru deficienţi de vedere, redeschis în anul 1967, a fost transformat în liceu sanitar în anul 1977, nivelul liceal destinat deficienţilor de vedere fiind din nou desfiinţat în anul 1983. În anul 1990 au fost reînfiinţate cursurile liceale pentru deficienţi de vedere. La 5 iunie 2007, Liceul pentru Deficienţi de Vedere a obţinut titlul de „Şcoală Europeană”, cu cel mai mare punctaj din ţară.
[modifică] Directori
- Ioan Vucichici (15 oct. 1900 -1903) - Petru Schannen (1903 – 1921) - George Halarevici (1921-1945) - George Sorohan (1945-1951) - Ioan Popa (1951-1959) - Gavrilă Bobaru (1959-1960) - Ion Oşanu (1960-1964) - Teodor Frişan (1964-1969) - Coriolan Stoica (1969-1975) - Traian Dragoste (1975 - ) - Elena Bucur (1990) - Maria Cârdei (1990-1998) - Cornelia Codreanu (1998- )
[modifică] Bibliografie
- Liceul pentru deficienţi de vedere – istoric în Transparenţă şi comunicare în educaţia şi integrarea socio-profesională a persoanelor cu deficienţe de vedere : Simpozion aniversar : 50 de ani de la înfiinţarea liceului : 16-18 Octombrie 2008/ Liceul pentru deficienţi de vedere. – Cluj-Napoca: Risoprint, 2008, p.11-14. ISBN 978-973-751-886-6
