De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Născut la 22 iunie 1905 lângă Blaj, decedat la 13 iunie 1980, la Cluj, Nicolae Mărgineanu este cunoscut ca o figură importantă a elitei intelectuale românești persecutată de regimul comunist după 1947. Psiholog.
A urmat studii primare și secundare la Blaj, apoi o licență în 1927, urmată de un doctorat în filosofie, cu specializarea psihologie, în 1929 la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj, sub îndrumarea prof. Florian Ștefănescu-Goangă. Ulterior a urmat stagii de cercetare la Leipzig, Berlin, Hamburg - 1929, la Paris – 1930 și la Londra – 1935.
[modifică] Activitate didactică
Reîntors în țară, a ocupat catedra de psihologie a universității clujene. După mai multe încercări, din 1932 a obținut o bursă Rockefeller la Universitățile Duke, Yale, Columbia și Chicago, care s-a întins pe mai mulți ani. A publicat studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie, fiind pionierul acestui domeniu al psihologiei aplicate în România. A fost unul dintre primii cercetători în domeniul psihologiei muncii, implicându-se în organizarea pe baze psihologice ale centrelor de reeducare, contribuind la organizarea primei rețele a școlilor de ucenici.
Ca fost bursier Rockefeller și în calitatea lui de vice-președinte al Asociației Româno-Americane (A.R.A.), în cadrul căreia a ținut o serie de conferințe în America despre situația și frontierele istorice ale Transilvaniei, însoțind și delegația americană venită în vizită în România la solicitarea premierului de atunci, dr. Petru Groza, profesorul Nicolae Mărgineanu a fost acuzat de înaltă trădare și arestat în 1948 de către Securitate. Condamnat la 25 de ani de închisoare, a făcut 16, fiind eliberat în 1964, odată cu ultimii deținuți politici din România. La ieșirea din închisoare, Nicolae Mărgineanu a fost încadrat ca documentarist la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române, în locul lui Lucian Blaga, apoi numit director al Institutului de Științe Pedagogice și chiar reintegrat la vechea sa catedră de psihologie de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, în timpul ministeriatului lui Mircea Malița.
[modifică] Opera
Psihologia exercițiului (1929), Psihotehnica în Germania (1929), Psihologia germană contemporană (1930), Psihologia învățării (1930), Psihologia franceză contemporană (1932), Elemente de psihometrie (1938), Problema evoluției (1931), Psihologie și literatură (1971), Psihologie logică și matematică (1975), Les facteurs psychologiques (1934), Depth and Height Psychology (1998), Amfiteatre și închisori (1991).
[modifică] Bibliografie
- Clujeni ai secolului 20. - Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2000, p. 199.
- Fornade, Dan / Personalități clujene. Dicționar ilustrat (1800-2007). -Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 352.
