De la Memorie şi cunoaştere locală
Vasile Pârvan (1882-1927), istoric de seamă, arheolog și creator de școală arheologică, inițiatorul Școlii românești din Roma pentru sprijinirea tinerilor români umaniști peste graniță, a fost și una dintre personalitățile academice care au girat încă de la început deschiderea Universității Daciei Superioare din Cluj, la 1919, prin rostirea prelegerii inaugurale Datoria vieții noastre. Lucrarea de față, intitulată sugestiv Memoriale, este îngrijită de criticul și eseistul Ion Vartic, care semnează și o consistentă prefață și alcătuiește și sistemul de note al cărții marelui istoric român.
În afara acestor părți inevitabile, lucrarea este structurată de către autorul însuși pe capitole numerotate cu cifre romane, de la I la VII, denumite în spiritul educației clasice a lui Vasile Pârvan, în limba latină și greacă. Astfel, primul capitol – Laus Vitae – este prefațat de o scurtă precizare asupra conținutului său: Gînduri despre lume și viața la greco-romanii din Pontul Stâng.
În Dies Violaris (În memoriam Constantin Erbiceanu), Vasile Pârvan aduce un omagiu marelui elenist, profesorul său de greacă de la București, deschizător de drumuri în studiul epocii fanariote de la noi, prin studierea și publicarea documentelor grecești. Capitolul al treilea – În memoriam – este dedicat unui alt mare istoric român, creatorul școlii critice în istoriografia românească, întemeitorul studiilor heraldice, Dimitrie Onciul (1853-1923), cu un subtitlu la început: La mormântul lui Dimitrie Onciul.
În capitolul IV – Rosalia - Vasile Pârvan aduce un omagiu camarazilor căzuți în războiul pentru unitatea națională, cetit în ziua de VII/XX noiembrie MCMXVIII la redeschiderea cursurilor de Istorie Antică. Un alt memorial pe care Pârvan îl dedică soldaților români căzuți în războiul de întregire este cel din data de II/XV decembrie MCMXVIII, citit în Aula Fundațiunii Universitare […] în numele celor cinci societăți pe facultăți ale studenților Universității din București.
Capitolul V, numit Parentalia, avînd ca subtitlu Închinare împăratului Traian la XVIII veacuri de la moarte, este un omagiu marelui cuceritor roman, dar și statorniciei românești pe aceste melaguri, invadate de numeroși cotropitori. Capitolul Laus Daedali este elogiul său pentru civilizația strălucită greacă. În sfârșit, ultimul capitol, Anaxandros, reprezintă, așa cum autorul singur o precizează, un dialog platonic cetit în ziua de III noiembrie MCMXX la deschiderea cursului despre originea dramei antice, ținut în anul MCMXX/MCMXXI la Universitatea din București.
Structura cărții cuprinde și o scurtă listă de abrevieri, referitoare la anumite epoci istorice sau colecții de documente editate în limbile latină și germană, dar și Note de final, cu explicații relevante de natură istorică.
