De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 28 mart. 1881, Sâmboleni, jud. Cluj – d. 24 oct. 1943, Turda. Avocat, consilier de Legație la Budapesta, membru al Marelui Sfat Național Român la 1 dec. 1918.
A fost fiul lui Ioan (fost judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație Regală din Budapesta) și al Ecaterinei Mezei Câmpeanu de Szathmar (Satu Mare). Tatăl său era descendent pe linie paternă din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu Mare, devenit prin maghiarizare Mezei, iar pe linie maternă din familia Rațiu de Nagylak (Noșlac). Mama sa, născută Rațiu a fost fiica lui Partenie Rațiu de Noșlac, strănepoată de frate a Prepoz. Basiliu Rațiu.
Școala primară a urmat-o în comuna Mociu, jud. Cluj, iar studiile liceale în Târgu Mureș și Cluj. A abolvit apoi facultatea de Drept la Budapesta, obținând și titlul de doctor în drept.
A fost membru al Societății Petru Maior. După terminarea studiilor universitare a intrat în administrația de la Budapesta. A asistat din galeria destinată publicului la discursul lui Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta, la 18 octombrie 1918, care proclama libertatea națională a românilor din Transilvania și Banat. După aceasta, Iuliu Mezei s-a pus la dispoziția Consiliului Național Român din Budapesta. A organizat gărzi românești în diferite părți din Budapesta. Ele urmau să primească trenurile militare cu destinația Transilvania, Banat și Maramureș. Iuliu Mezei s-a ocupat și de organizarea transportului pe calea ferată a românilor care doreau să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, obținând aprobarea pentru trenuri gratuite.
A participat la Adunarea de la Alba Iulia ca delegat al Comisariatului Militar Român din Budapesta. A fost ales în Marele Sfat Național Român. La 11 decembrie 1918 fost numit Consilier de Legație la Legația Română din Budapesta, unde a funcționat pe durata efemerei Republici Poporale Maghiare și a Republicii Sovietice Maghiare condusă de Béla Kun. După ocuparea Budapestei de Armata Română, a fost numit șef al cenzurii militare.
După terminarea războiului s-a stabilit la Cluj, profesând ca avocat. În anul 1940 s-a mutat la Turda, unde s-a stins din viață trei ani mai târziu.
[modifică] Lucrări publicate
Luptători români ardeleni.
[modifică] Bibliografie
- Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.202. ISBN 974-686-102-3
- Clujenii și Marea Unire/Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude. – Cluj-Napoca, 1998, p.118-119. ISBN 973-0-00724-1
- Iuliu Ioan Mezei Câmpeanu, la https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_I._Mezei_C%C3%A2mpeanu, accesat la 25 sept. 2017.
