De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 16.12 1935, Roman, jud. Neamț. Arhitect
A studiat la Liceu Petru Rareș din Piatra-Neamț (1954), apoi la Institutul de Arhitectură Ion Mincu din București (1960), susținându-și doctoratul în arhitectură în anul 1999 cu teza Rezidențialul clujean până în anii 2006.
Între anii 1960-1970, a fost proiectat de arhitectură și urbanism în cadrul Institutului Regional de Proiectare Cluj, devenit, ulterior, Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor, iar, apoi, Institutul de Cercetare și Proiectare. În perioada 1970-1983, a fost conferențiar, prodecan și șef de catedră la Institutul Politehnic Cluj, organizând și coordonând Secția de Arhitectură, nou înființată. În anul 1983, Secția de Arhitectură s-a desființat și a revenit în proiectare. În anul 1996 s-a transferat la Facultatea de Arhitectură, reînființată în cadrul Institutului Politehnic Cluj-Napoca, iar în anul 2001 s-a pensionat. Din anul 2002 până în 2004 a fost conferențiar și decan la Universitatea din Oradea, cu sarcina organizării noii Facultăți de Arhitectură. A susținut cursuri și la Facultatea de Horticultură și la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
A avut peste 80 de proiecte de arhitectură, circa 50 de urbanism și peisagistică, vreo 60 de articole, comunicări științifice și contracte de cercetare. A fost membru în numeroase comisii și comitete de urbanism și arhitectură. Dintre proiectele sale de arhitectură pentru Cluj, pot fi amintite: Facultatea de Medicină Veterinară (1967), Piscina olimpică (coautor, 1967), Policlinica Universitară, azi centrul de Diagnostic și Tratament (1970), Centrala telefonică Pentaconta, parcul I.L. Caragiale (1970), Sediul Facultății de Arhitectură și Urbanism și al Facultății de Căi Ferate, Drumuri și Poduri (1982) și numeroase locuințe. Printre proiectele sale de urbanism s-au numărat: Microraionul central din cartierul Grigorescu (coautor, 1960), Microraioanele I și II din cartierul Gheorgheni (coautor, 1964), Parcul orășenesc Est (1984), Studii preliminare pentru proiectul de urbanism general al Clujului (1995-1997), Piața Mărăști (1969). Dintre proiectele de artă plastică monumentală realizate pot fi amintite: Monumentul Ostașului Român din Cimitirul Eroilor (1970) și Monumentul Mihai Viteazul (concepție de ansamblu) din Piața Mihai Viteazul (1976).
Membru și președinte al filialei Cluj a Uniunii Arhitecților din România (1965-1989, 1990), membru în comitetul de conducere al Uniunii Arhitecților din România (1970-1989) și vicepreședinte, vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România (2001-2002), președinte al filialei Transilvania a Ordinului Arhitecților din România (2001-2006), membru în Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (1990-1994), este membru în Comisia Națională a Monumentelor Istorice (din 2000) și în secțiunea de urbanism și zone protejate a CNMI (din 2000), membru în Consiliul Superior al registrului Urbaniștilor din România (din 2005).
I s-au conferit numeroase distincții: Ordinul Muncii clasa a II-a (1971), Ordinul Național Serviciul credincios în grad de ofițer (2000), indemnizația Meritul Cultural pe țară (2002), Premiul Duiliu Marcu al Academiei Române (2010) pentru întreaga activitate și premiul Opera Omnia (2011) al Ordinului Arhitecților, filiala Transilvania.
[modifică] Volume publicate
Peisagistica (2000); Cluj-Napoca, un oraș în mișcare (coordonator) (2009); Cluj-Napoca în proiecte, 50 de ani, 1960-2010 (coord. Eugeniu Păunescu) (2012).
[modifică] Bibliografie
- Locuințe familiale din Cluj, 1920-1975. Arhitectură. Urbanism. Legislație./Lazăr Marian, Vlad Sebastian Rusu, Undina Neamțu. / Cluj-Napoca: UTPRESS, 2017, p.140-141. ISBN 978-606-737-233-5.
- Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat/Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p.371-372. ISBN 978-973-133-101
- Who’s Who în România – București, 2008, p.411.
