De la Memorie şi cunoaştere locală
Napoca: o istorie recentă a Clujului. Obsesia romanizării sub două regimuri politice 1974-2014 / Zoltán Györke. - Cluj-Napoca: Mega, 2017, 334 p. ISBN 978-606-543-898-9
Lucrarea lui Zoltán Györke repune în discuție numele de Napoca, acordat în octombrie 1974, orașului Cluj, la aniversarea a 1850 de ani de existență a anticei așezări din perioada daco-romană, pentru care specialiștii români au stabilit ca posibilă arie perimetrul actual al centrului orașului de pe Someș. Cu o bogată documentare de arhive, de presă și de lucrări istorice, argumentarea din volumul de față se declară a fi una echilibrată, în care sunt prezentate doar puncte de vederi ale specialiștilor români, pro și contra menținerii actualului nume al orașului Cluj-Napoca.
Prima parte a cărții – O denumire adăugată – prezintă contextul, decizia și manifestările festive legate de rebotezarea orașului Cluj în Cluj-Napoca. În această privință, autorul insistă pe unele opinii ale istoricilor români mai tineri, opuse așa-zișilor istorici oficiali ai regimului comunist de dinainte de 1989, care ar pune la îndoială continuitatea de locuire între antica Napoca și menționarea medievală a orașului Cluj, sub denumirea de Clus/ Clusa/Clusium. Sugestia care se desprinde implicit din această argumentare ar fi aceea că, în prezent, păstrarea denumirii orașului în forma actuală, considerată ca fiind exclusiv politică la data instituirii ei în 1974, nu se mai justifică și că, în consecință, ar trebui să se revină la vechea denumire – Cluj.
În sprijinirea acestei idei, partea a doua a lucrării – Structuri de putere și putere simbolică în Clujul comunist – descrie instrumentele și mecanismele puterii decizionale de la nivel central și județean ale P.C.R., în cadrul cărora dorința de construire sau de întărire a identității naționale pe linia unui comunism naționalist juca un rol tot mai important și în ce privește dezvoltarea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. În acest angrenaj complex s-au aflat, ne spune autorul, numeroși activiști de partid clujeni, propagandiști ai regimului comunist, precum Andrei Marga, Mircea Zaciu, Octavian Fodor, Ioan Aurel Pop și mulți alții.
Partea a treia a volumului – Memorie locală și discurs public în Clujul postcomunist – exprimă oarecum nedumerirea autorului potrivit căreia situația numelui orașului Cluj-Napoca continuă să rămână aceeași de pe vremea regimului comunist și că autoritățile orașului, în ciuda părerilor unor specialiști români în istorie și arheologie, ezită să ia decizia de revenire la vechea denumire, cea consacrată în perioada medievală.
Lucrare interesantă prin tema propusă și argumentație, cartea istoricului Zoltán Györke conține o bibliografie diversificată și o listă cu documente în facsimil despre transformarea numelui Cluj în Cluj-Napoca, precum și un bogat indice de nume pentru orientare și verificarea informațiilor, ceea ce face ca lectura să fie mult ușurată pentru orice cititor dornic de cunoașterea adevărului istoric.
