De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Născut la 14 mai 1914, Apahida, jud. Cluj – decedat la 2 nov. 1998, Cluj-Napoca. Profesor universitar, academician, important istoric clujean postbelic.
Fiu de țărani, rămas orfan de tată, mort pe frontul din Galiția, în 1916, Ștefan Pascu a urmat școala primară în Apahida, gimnaziul la Cluj, iar liceul la Gherla (1934). Urmează studii superioare la Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj (1934-1938), unde-i are ca profesori, printre alții, pe Ioan Lupaș și Silviu Dragomir.
Stagii de specializare în Italia, la Academia Română din Roma și la Școala de paleografie, diplomatică și arhivistică de la Vatican (1940-1942). În 1942, Ștefan Pascu susține teza de doctorat în istorie cu titlul Petru Cercel și Țara Românească la sfârșitul secolului al XVI-lea, începându-și activitatea profesională ca asistent universitar, apoi lector și din 1948, conferențiar la Facultatea de Istorie și Filozofie. După o perioadă de cca patru ani în anii ’50, în care Ștefan Pascu a fost îndepărtat de la catedră, ca urmare a pierderii calității de membru al P.M.R., revine pe postul său în 1956, fiind numit și director adjunct al Institutului de Istorie și Arheologie din Cluj (1956-1973), și director plin, din 1973 până în 1990.
Continuă munca didactică, fiind numit în 1960 profesor universitar, iar din 1962 decan al Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai”, poziție din care este ales, în 1968, rector al universității, pentru două mandate consecutive, urmându-i lui Constantin Daicoviciu. În plan politic, Ștefan Pascu a fost membru supleant în Comitetul Central al Partidului Comunist Român (1969-1984) și deputat în Marea Adunare Națională.
Domeniul său de cercetare a vizat istoria medievală românească, încurajând cercetările documentelor de arhivă, contribuind substantial la editarea unor mari colecții de documente. Printre ele se află volume importante pentru istoria românilor: Documente medievale, Seria C. Transilvania, Seria D. Relaţii între Ţările Române, Documentele Revoluţiei de la 1848, Izvoarele Răscoalei lui Horea, Bibliografia istorică a României sau colecția epistolară George Barițiu și contemporanii săi. Numele său a rămas în istoriografia românească mai ales pentru monumentala operă – Voievodatul Transilvaniei, vol. I-IV, rămasă și astăzi o carte de referință pentru istoria românilor.
Activitatea științifică și prestigiul academic i-au adus recunoașterea deplină prin alegerea ca membru corespondent (1963) și membru titular (1974) al Academiei Române, președinte al Secției de Istorie a acesteia, președinte al Societății de Științe Istorie (1978-1990), președintel al Comitetului Național al Istoricilor din România ( 1978-1990). La acestea se adaugă instituții și asociații de prestigiu din străinătate, printre ele, fiind: Academia de Litere și Arte Moderne din Roma, Academia Portugheză de Științe Istorice (1978), Academia Internațională Mediceea din Florența (1989), Societatea de Științe Istorice din România, Comisia Internațională de Demografie Istorică , Universitatea din Strasbourg (Franța), Universitatea Columbus (Ohio, USA), Wayne University din Detroit (Michigan, USA).
De asemenea, Ștefan Pascu a primit numeroase premii și distincții, în țară și străinătate: Premiul I al Ministerului Instrucțiunii Publice (1947), Premiul Academiei Române (1947), Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (1956), Profesor emerit (1970), Doctor Honoris Causa al Academiei Internaționale de arte moderne din Roma (1989)
[modifică] Publicații (selectiv)
Ca autor
- Istoria Transilvaniei (1944)
- Petru Cercel și Țara Românească (1944)
- Răscoale țărănești în Transilvania (1947)
- Meșteșugurile din Transilvania până în sec.XVI (1954)
- Bobâlna (1957)
- Războiul țăranilor din 1784 sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan (1957)
- Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara (1957)
- Războiul țărănesc din anul 1514 de sub conducerea lui Gheorghe Doja (1959)
- Formarea Națiunii Române (1967)
- Pietre de temelie din trecut pentru vremurile de astăzi (1967)
- Marea Adunare de la Alba-Iulia (1968)
- Histoire de la Roumanie des origines a nos jours (1970 Lyon) - coautor
- Voievodatul Transilvaniei - 4 vol. (1971-1989)
- Avram Iancu. Erou și martir (1972)
- Mihai Viteazul. Unirea și centralizarea Țărilor Române (1973)
- Gândirea istorică în Academia Română 1866-1918 (1978)
- A History of Transylvania, Detroit (1982)
- Ce este Transilvania? (1983)
- Făurirea statului național unitar român, vol 1-2 (1983-1984)
- Izvoarele răscoalei lui Horea, vol.1-4 (1982-1984)
- Revoluția lui Horea (1984)
- The making of the Romanian unitary national state (1988)
- Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare (1992).
În colaborare
- Documente privind istoria României sec. XI-XIV, 6 vol. (1951-1955)
- Din Istoria Transilvaniei (1961)
- Istoria României. Compendiu (1969)
- Bibliografia istorică a României - 6 vol. (1979-1984)
- Populație și societate - 3 vol. (1972-1980)
- George Barit și contemporanii săi - 8 vol. (1973-1989)
- Documenta Romaniae Historica, vol. 10 (1351-1355) (1977)
- Istoria Clujului (1974)
- 1850. Clujul istorico-artistic (1974)
- Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului (1982)
- Atlas istoric (1971)
- Atlas pentru istoria României (1983)
- Istoria gândirii și creației științifice românești (1982)
[modifică] Bibliografie
- Centenar Ștefan Pascu, 1914 – 2014 / Ioan Silviu Nistor, în https://www.dacoromania-alba.ro/nr72/centenar.htm /consultat la 25 nov.2022.
- Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989: dicționar / Florica Dobre (coord.). –București: Editura Enciclopedică, 2004, p. 451, în http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf /consultat la 25 nov. 2022.
- Personalități clujene (1800-2007) : dicționar ilustrat / Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p. 440-441. ISBN ISBN 973-35-0414-93.
