De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 21.05.1884, Bistriţa Bârgăului – d. 9.05.1945, Sibiu.
Tenor, regizor de operă, membru fondator, primul director și dirijor al Operei Române din Cluj.
A fost fiul notarului Ştefan Pavel şi nepot al preotului Vasile Pavel, cel care a scris în anul 1876 prima istorie a comunei Bistriţa Bârgaului şi a pus bazele aşezării permanente a satului Colibiţa, devenită acum o frumoasă staţiune montană. Pe linie maternă, Constantin Pavel provenea dintr-o familie de muzicieni din Cluj-Napoca.
A urmat cursurile Colegiului Călugărilor Piariști din Cluj și ale Facultății de Drept din Cluj. În paralel, a studiat pianul, istoria artelor, pictura și canto la Cluj și Viena (1911-1913).
La finalul studiilor, profesează avocatura la Bistrița timp de doi ani și obține doctoratul în drept. După moartea mamei sale, părăseşte profesia de avocat urmându-şi pasiunea muzicală, pleacă la Cluj unde timp de un an studiază canto cu profesorul Farkas Odon şi face un efort deosebit pentru însuşirea culturii muzicale. Apoi, cu ajutorul unui unchi, dirijor al Orchestrei militare din Cluj, se înscrie la Conservatorul din Viena unde l-a avut ca profesor pe marele bariton Robinson.
Primul său angajament, după absolvirea Conservatorului, a fost la Opera din Bratislava, unde debutează la Stadttheater din Troppau în toamna anului 1913 în rolul lui Radames din opera Aida de Giussepe Verdi. Succesul a fost răsunător si presa vremii îl elogiază pe tânărul artist român.
După debut, afirmarea artistică a lui Constantin Pavel este rapidă, totală şi uimitoare. Este invitat să cânte si pe alte scene, la Nurnberg, Ostrava, etc., pentru ca în curând să se angajeze la opera din Budapesta ca prim solist tenor şi primul de origine română care a cântat pe această scenă, în timpul regimului dualist austro-ungar, între anii 1912-1914, cucerind pur şi simplu publicul budapestan.
Împrejurările dramatice ale primului război mondial îl aduc pe Constantin Pavel aproape de casă, în Transilvania, mai întâi la Bârgău, apoi la Cluj, unde în 1916 este angajat ca prim tenor al Operei Maghiare la care a cântat, în peste 100 de spectacole, numai rolurile titulare din toate punerile în scenă ale instituţiei, timp de trei ani. Prin Decizia nr.3910 din 18 septembrie 1919 s-au înfiinţat Teatrul şi Opera Naţională din Cluj, iar Constantin Pavel a fost numit director, însărcinat cu organizarea secţiunii de opera. În această activitate au fost implicaţi și regizorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu şi baritonul Dimitrie Popovici-Bayreuth.
La inaugurarea propriu-zisă a primei Opere Române din ţară, înfiinţate la Cluj, care a avut loc în 25 mai 1920, tenorul Constantin Pavel a interpretat cu mare success rolul lui Radames din Aida de Verdi, semnând în acelaşi timp şi direcţia de scenă.
A slujit Opera Națională din Cluj, ca director (1919-1920; 1928-1930; 1933-1934), tenor, regizor, director de scenă, până în 1934 când se retrage de pe scenă din postura de cântăreţ. Este chemat la Bucureşti, unde va fi regizor tehnic şi director general al Operei Române, până la trecerea în eternitate.
[modifică] Bibliografie
- Clujeni ai secolului 20. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2000, p.246. ISBN 978-973-686-102-3
- Fornade, Dan. Personalități clujene (1800-2007). - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p.445. ISBN 978-973-133-101-0
