De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Date biografice

n.17.02.1876, Cliciova, jud. Timiș – d. 26.08.1928, Cluj.

Lingvist, specialist în slavistică, fonetică şi dialectologie, folclorist. Considerat întemeietor al geografiei lingvistice și al foneticii experimentale.

A studiat initial la Liceul Maghiar de Stat din Lugoj şi Liceul român Andrei Șaguna din Brașov, apoi la Gratz, Leipzig, Viena, Zagreb, iar, ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Filologie de la Sorbona, Paris. Aici s-a specializat în fonetica experimentală şi a încercat să integreze vocalele româneşti într-un sistem fonetic. În acest scop a studiat şi limbile slave. Teza sa de doctorat, susţinută la Viena în anul 1900, s-a intitulat Einige der Hauptkriterien der älterster sclawischen Lehrwerter in Rumeanieschen (Principalele caracteristici ale celor mai vechi cuvinte împrumutate din slavonă de limba română), devenind doctor în filologie clasică și filologie comparată indo-germană.

A fost lector de limba română și filologie slavă la Facultatea de Filosofie din Viena (1902-1904) și de limba română la Budapesta (1905-1914). În 1905, a fost numit docent în filologia română la Universitatea din Budapesta.

După Marea Unire s-a mutat la Cluj, ca profesor de slavistică la Universitatea din Cluj (1919-1929). A fondat, la Cluj, primul laborator de fonetică experimentală din țară, în 1919.

A colaborat la revistele: Lupta (Budapesta), Luceafărul și Flacăra. A inițiat publicația Lucrări de fonetică (1921-1927).

A fost membru al Partidului Național Român, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

[modifică] Opera (selectiv)

  • Furtul fetelor în poezia românească. – Lugoj, 1904.
  • Die Dialekte der Munteni und Padureni in Hunyader Komitat. - Halle, 1905.
  • Dialectele române. - Halle, 1909.
  • Jertfa zidirii la români. – 1909.
  • Dialectele din Istria. - Halle: Editura Autorului, 1914.
  • Fiziologia vocalelor româneşti Ă şi Î. - Cluj: Institutul de Arte Grafice "Ardealul", 1921.
  • Ortoepia şi fonetica. - Cluj: Institutul de Arte Grafice "Ardealul", 1923.
  • Alexandru Petőfi. - Bucureşti: Editura Ministerul Cultelor şi Artelor, 1923.
  • Vocalele româneşti. - Cluj: Institutul de Arte Grafice "Ardealul", 1927.
  • Scrieri lingvistice; ediţie îngrijită, studiu introductiv şi indice de Maria Purdela Sitaru şi Livia Vasiluţă. - Timişoara: Facla, 1979.

[modifică] Bibliografie

  1. Balacciu, Jana; Chiriacescu, Rodica. Dicționar de lingviști și filologi români. – București: Editura Albatros, 1978, p. 206-207.
  2. Clujeni ai secolului 20. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2000, p.264. ISBN 978-973-686-102-3 
  3. Fornade, Dan. Personalități clujene (1800-2007). - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, p.492-493. ISBN 978-973-133-101-0
  4. Popa, Mircea. Sextil Pușcariu și Muzeul Limbii Române. - Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2016. ISBN 978-606-17-0965-6
  5. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iosif_Popovici - accesat 28 august 2018