De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Date biografice

n. 27 iunie 1894, Iași – d. 5 decembrie 1975, Cluj-Napoca

Chimist. Prima femeie doctor în chimie și academician în România. A folosit, pentru prima dată în țară, izotopii radioactivi în cercetarea chimică anorganică.

S-a născut într-o familie modestă cu trei copii, tatăl Constantin Ripan fiind mic viticultor, fost inspector C.F.R., iar mama, Maria Smaranda era absolventă a unei școli profesionale de lenjerie și croitorie.

Raluca Ripan și-a început studiile în anul 1902 la școala primară de fete Nr. 3 din Iași pe care a absolvit-o în anul 1906, când s-a înscris la Liceul de fete Oltea Doamna din Iași, absolvit în anul 1914. A urmat apoi Facultatea de Științe, Secția Chimie a Universității din Iași (1914-1919), unde i-a avut profesori pe Petru Poni, Nicolae Costăchescu, Anastasie Obregia, Petre Bogdan, Gheorghe Spacu. A obținut doctoratul în chimie la Cluj cu teza Aminele duble corespunzând sulfaților dubli din seria magneziană, în anul 1922. În anul 1930 a fost abilitată Doctor docent în chimie, specialitatea chimie analitică, la Facultatea de științe din Cluj. Lucrarea științifică depusă în acest scop de Raluca Ripan a fost Cercetări asupra cianaților.

În anul 1919 a fost preparator la Laboratorul de chimie minerală, iar în 1920 asistent la Laboratorul de chimie fizică, Facultatea de Științe a Universității din Iași. Din 1920 a fost șef de lucrări la Laboratorul de chimie anorganică, Catedra de Chimie anorganică și analitică la Universitatea din Cluj, din 1931 conferențiar și între 1942-1964 profesor universitar.

Între anii 1948-1964 a fost prima femeie șef al Catedrei de Chimie anorganică și analitică, decan al facultății de Chimie între anii 1948-1951 și rector al Universității Babeș între anii 1952-1956.

A fost asistentă de chimie la Academia de studii comerciale și industriale (1921-1925), conferențiar suplinitor la Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1925-1927). A ocupat funcția de director al Institutului de Chimie din Cluj, odată cu înființarea acestuia (1951). A obținut alături de diferiți colaboratori din cadrul Institutului certificate de autor și titluri de inventator pentru Procedeu de obținere a uraniului din minereuri (1967), Procedeu pentru deferizarea și albirea chimică a caolinului (1967), Procedeu de mărire a flotabilității minereurilor (1967), Metoda de separare a aurului de minereurile aurifere (1968), Procedeu de separare a aurului, paladiului și platinei (1969), Procedeu de recuperare a aurului (1969), Preparat de aur lichid, strălucitor, pentru decorarea sticlei de menaj și procedeu pentru obținerea acestuia (1970).

A organizat și utilat o serie de laboratoare și a efectuat numeroase cercetări la catedră și la Institutul de Chimie din Cluj, care îi poartă numele. A studiat cianații, seleocianații, sulfocianații, teluriții, combinațiile sărurilor duble. S-a preocupat de structura combinațiilor anorganice cu ajutorul izotopilor radioactivi, și a efectuat numeroase studii în chimia izo- și heteropoliacizilor (polioxometalați) cu utilizarea izotopilor radioactivi în vederea concentrării și separării analitice a unor elemente rare, în cadrul unor procese chimie de utilitate practică.

A participat la numeroase simpozioane, conferințe și congrese în țară și străinătate. A publicat peste 300 de lucrări științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate.

În anul 1950 a fost aleasă Deputat în Sfatul Popular Orășenesc Cluj, iar în anul 1952 a fost aleasă deputat în Marea Adunare Națională, realeasă în 1957, 1961 și 1965. A fost membră a Prezidiului Marii Adunări Naționale.

A fost membră a Societății de Chimie București, a Societății de Științe Cluj, a Societății de Chimie din Paris. A fost membră titulară a Academiei Române, prima femeie academician din România (1948), președintă a filialei Cluj a Academiei Române (1957-1975).

I s-au decernat mai multe titluri, premii și distincții între care: Doctor Honoris Causa al Universității Nicolaus Copernicus din Torun, Polonia (1963), Ordinul Muncii cl. II (1948), Laureat al Premiului de Stat, cl. I pentru contribuții în domeniul chimiei analitice și pentru studiul soluțiilor apoase de heteropoliacizi (1953), Steaua României cl. II (1959), Steaua Republicii Populare cl. I (1964) și titlul Om de știință emerit (1964), Meritul științific cl. I (1966), Ordinul 23 August cl. I (1974) pentru activitatea științifică, didactică și obștească.

[modifică] Lucrări publicate:

  • Curs de chimie anorganică. Metaloizi (1954-1955)
  • Manual de lucrări practice de chimie anorganică (1961, în colab.)
  • Chimia metalelor, 2 vol. (1968-1969, în colab.)
  • Tratat de chimie analitică (1973)

[modifică] Bibliografie:

  1. Clujeni ai secolului 20 : dicţionar esenţial.- Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2000, p. 279-280. ISBN 973-686-102-3
  2. Personalităţi clujene. Dicţionar ilustrat (1800-2007)/ Dan Fornade. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2007, p.527-528. ISBN 978-973-133-101-0
  3. Raluca Ripan/ Constantin Gh. Macarovici, Georgeta Munteanu. – Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, 215 p : 8 f. pl.