De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Descriere

Sala Zodiacului, cea mai impresionantă încăpere care a existat în casa Wolphard - Kakas, era străjuită de cele 12 zodii, reprezentate în mod dramatic pe scuturi de piatră.

Lucrul care atrage cel mai mult atenţia la zodiacul lui Wolphard este prezenţa unui semn zodiacal diferit de cele cunoscute. Este semnul corbului, emblema huniazilor, ceea ce arată că la numai câteva decenii de la dispariţia sa, figura regelui Matia devenise una intrată în legendă.

Corbul cu inelul în cioc a fost strecurat între Balanţă şi Scorpion. Pentru a opera această schimbare s-au combinat semnele zodiacale ale Fecioarei şi Balanţei, luând naştere, astfel, o zodie hibrid.

După 1990, în momentul în care clădirea a devenit sediul Băncii Dacia Felix, Sala Zodiacului a fost închisă, spre nemulţumirea clujenilor, care s-au adunat în număr mare pentru a vedea pentru ultima oară sala cu zodii. Acum, o parte dintre zodii mai pot fi văzute doar în Lapidariul Muzeului de Istorie al Transilvaniei.

[modifică] Legenda corbului

Blazonul familiei Huniazilor are la origine o legendă. Se spune că tata lui Iancu de Hunedoara şi bunicul lui Matei Corvin îl slujea pe regele maghiar şi păzea graniţele de atacurile otomanilor. Ca să-l răsplătească, regele l-a chemat pe Voicu la Buda, împreună cu soţia şi fiul său, Iancu. Acolo, lui Voicu i s-a dăruit un inel cu pietre scumpe pe care, pe drumul de întoarcere, i l-a dat micuţului Iancu. Un corb atras de strălucirea pietrelor a înşfăcat inelul. Când a văzut una ca asta, băiatul a luat arcul şi a doborât pasărea, recuperând inelul.

Fapta a ajuns la urechile regelui maghiar, care l-a luat la curtea sa pentru a-l instrui. Astfel a ajuns tatăl lui Matia Corvin căpitan de oşti şi locţiitor al regelui Ungariei. Puterea sa a fost moştenită şi de fiul său, împreună cu blazonul pe care tronează corbul cu un inel în plisc şi numele de Corvin (Hunyade, în maghiară).

[modifică] Sala Zodiacului în literatură

În romanul “Umbra penei de gâscă”, plasat în Transivania anilor 1770-1830, Radu Ţuculescu dă o descriere artistică a Sălii Zodiacului : “O sală rece, cu boltă, având la mijloc chei de boltă fără vreo semnificaţie anume, doar ca un simplu decor, cu console între penetraţii iar pe console erau reprezentate semnele zodiacului. Totul din piatră cenuşie şi umedă. O încăpere care îţi propunea să te gândeşti cu înfrigurare la destinul omului. Printre figurile zodiacului decorate cu frunze sculptate în piatră destul de stângaci se găsea şi aceea a unui corb cu cioc puternic şi aripile larg desfăcute. În ciocul corbului se găsea un inel. Tatăl îi explicase, cu mândrie, cum bunicul său, deci străbunicul Prinţului, fusese cel care descoperise o nouă constelaţie care nu exista în nici un zodiac[...] Prinţul s-a plimbat prin Sala Zodiacului, lăsându-se pătruns de frigul şi inutilitatea încăperii care-şi pierduse din mister. Dacă nu va fi dărâmată ori n-o vor mistui flăcările unui foc rebel, îşi zise, generaţiile viitoare vor avea o bătaie de cap în plus ca să ghicescă la ce-a folosit această sală, în ce scop a fost ea construită. Şi totuşi aşa cum este, lipsită de decoraţii, doar câteva chei de boltă înaltă, pardosită cu dale cenuşii din piatră, îndeamnă la meditaţie. În goliciunea ei, te regăseşti mai repede şi parcă despuiat de cele lumeşti, proiectat în spaţiul bolţii cereşti. Păcat că-i rece şi umed înlăuntru.”

[modifică] Bibliografie

  • Kovács András, Késő reneszánsz építészet Erdélyben:1541-1720, Polis, Budapest, Kolozsvár, 2003, ISBN 963-86388-6-9
  • Ţuculescu, Radu, Umbra penei de gîscă, Dacia, Cluj-Napoca, 1991

[modifică] Legături externe

[1]