De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 4 oct. 1890, Ceaba, jud. Cluj – d. 14 iul. 1983, Cluj-Napoca. Arhitect al municipiului Cluj. Boxer.
A urmat liceul la Gherla, apoi Facultatea de Arhitectură la Politehnica din Budapesta. S-a înscris în Societatea Academică Petru Maior, alături de care a participat la o serie de manifestări care urmăreau promovarea valorilor culturale și sportive naționale. Dintre acestea poate fi amintită manifestarea de la Orăștie din 1914, la care au fost organizate competiții de box, lupte și fotbal. În facultate s-a înscris la secția de box a Societății Sportive Studențești a universității maghiare. Aici s-a antrenat cu reputatul boxer de culoare, Bobby Dobs (fost campion al Americii). Prima sa victorie ca boxer a înregistrat-o în 1912, când a câștigat titlul de campion la box al Budapestei. Anul următor, în 1913, a obținut titlul de campion la Campionatul internațional al Austro-Ungariei.
În primul război mondial a fost aviator. A fost doborât în Italia și a fost luat prizonier. După ce a fost eliberat, s-a întors la Cluj și s-a înscris în Garda Națională a Românilor din Transilvania, fiind un participant activ la Realizarea Unirii de la 1918.
După Unire, Virgil Salvanu a revenit în viața sportivă și, în 1919, în calitate de reprezentant al României, a participat la Jocurile Interaliate de la Paris, unde a câștigat medalia de bronz. A cucerit mai multe titluri de campion național. Și-a încheiat cariera de boxer la 40 de ani. Începând cu anul 1923 a activat ca arbitru în competițiile de box din România. A întreprins demersuri pentru înființarea Clubului Sportiv Dacia (1919) și Asociației Sportive Victoria (1921) din Cluj.
Din 1920, Virgil Salvanu a condus secția de arhitectură a Primăriei municipiului Cluj. Ca arhitect șef al orașului (1919-1940) a contribuit la ridicarea Catedralei Ortodoxe, a Casei Armatei, a Casei Universitarilor, a clădirii Politehnicii, la construirea cartierelor Andrei Mureșanu și Dâmbu Rotund precum și la amenajarea a numeroase terenuri de sport.
În anul 1940 a rămas în Ardealul de Nord, în timpul ocupației maghiare fiind demis de la primărie și trimis pe frontul din URSS.
În anul 1945 și-a reluat activitatea la primărie, ocupându-se de organizarea și instaurarea administrației românești (1945-1952). Între anii 1952-1972 a proiectat și condus lucrările de rstaurare a 22 de biserici ortodoxe de lemn din nordul Transilvaniei.
În anul 1975 i s-a acordat titlul de Sportiv Emerit.
[modifică] Bibliografie
- Enciclopedia Educației fizice și sportului din România, vol.2. – București: Editura Aramis, 2002, p.125-126.
- Enciclopedia României, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Virgil_Salvanu, accesat la 7 aug. 2017.
- Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat/Dan Fornade. – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p.543. ISBN 978-973-133-101
