De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Începuturi
Ideea constituirii Muzeului Ardelean s-a prefigurat în timp şi s-a materializat în şedinţa din 23 noiembrie 1859, la Cluj, în prezenţa a 383 de persoane, pe baza fundaţiei lui Kemény József şi cu sprijinul moral şi financiar al lui Mikó Imre. A fost adoptat statutul, care stabilea în detaliu obiectivele societăţii, structura organizatorică, cadrul de activitate, bazele financiare, etc. S-au stabilit trei obiective: fondarea şi susţinerea unui muzeu, prelucrarea ştiinţifică a materialului muzeistic, popularizarea ştiinţei şi culturii în limba maghiară.
Societatea pornea cu un capital de 180.850 de forinţi şi cu o bază materială care cuprindea 15.439 cărţi, 1.083 documente şi manuscrise, 128 medalii de aur, 2.841 de argint şi 1.738 de bronz, la care se adăugau 10.092 obiecte arheologice, rarităţi naturale, minerale, animale, plante.
Primul preşedinte al societăţii a fost ales Mikó Imre, director al muzeului a fost desemnat Brassai Sámuel (1800-1897), iar primul bibliotecar - Szabó Károly (1824-1890), secretar - Finály Henrik.
Paralel cu inventarierea şi organizarea exponatelor muzeului, a fost iniţiată şi activitatea de cercetare, prima şedinţă fiind organizată în februarie 1860. Din anul 1861, şedinţele de istorie şi de ştiinţele naturii au fost organizate separat. În acelaşi an a fost publicat primul număr al anuarului.
[modifică] Perioada de până la Primul război Mondial
După înfiinţarea Universităţii, aceasta a preluat colecţiile ştiinţifice ale societăţii. Astfel, ideea înfiinţării Muzeului Ardelean nu s-a mai realizat, deşi diferitele facultăţi au deschis publicului larg accesul la diferitele colecţii.
Tot de acum Muzeul Ardelean a început să fie cunoscut, tot mai mult, sub denumirea de Academia Ştiinţifică Ardeleană. Odată cu fondarea Universităţii, activitatea ştiinţifică a societăţii a avut de suferit prin redirecţionarea eforturilor ştiinţifice ale universitarilor. Totuşi, Societatea a sprijint în continuare activitatea ştiinţifică a acestora prin publicaţiile sale (Anuarul şi revista Erdély Múzeum). Această situaţie a durat până spre sfârşitul anilor 1870, când a avut loc reîntoarcerea spre societate a universitarilor care au susţinut activitatea ştiinţifică a acesteia. Începând din anul 1879 cele două secţii, de Ştiinţe naturale şi Medicale, precum şi cea de Ştiinţe Istorice, au luat avânt, ambele având propriile publicaţii: Orvos-Természettudományi Értesítő (1879-1905) şi Erdély Múzeum (1874-1917, 1930 -). Totuşi, trebuie subliniat faptul că activitatea ştiinţifică nu s-a bazat, aşa cum se preconizase iniţial, pe colecţiile muzeului şi, treptat, cele două secţii au devenit tot mai independente faţă de societatea mamă. De la aspectele organizatorice şi financiare care le individualizau, până la faptul că membri acestora se întâmpla să nu fie şi membri ai societăţii, au pus în evidenţă această tendinţă.
Situaţia s-a remediat în 1906, când noul statut restabilea obiectivele de început ale societăţii, principiile de funcţionare ale acesteia. S-au structurat, acum, patru secţii ştiinţifice: Filosofie, lingvistică şi ştiinţe istorice, Ştiinţe naturale, Ştiinţe medicale şi Drept şi ştiinţe sociale. În şedinţele societăţii din afara secţiilor conturate se desfăşurau conferinţe de popularizare despre Cluj şi se organizau conferinţe itinerante în Ardeal.
Datorită unor problemele financiare, deja la 1900, Societatea s-a adresat statului pentru ajutor, pe care l-a şi primit începând din 1905. Astfel, perioada de până la primul război mondial poate fi considerată una de maximă înflorire. Colecţiile muzeului s-au consolidat, iar publicaţiile sale au atins acum cel mai înalt nivel. În această perioadă în cadrele societăţii au activat personalităţi ca: Mikó Imre, Brassai Sámuel, Kővári László, Jakab Elek, Genersich Antal, Kriza János, Apáthy István, Márki Sándor, Szádeczky Gyula şi Lajos, Hőgyes Endre, Hermann Ottó, Kelemen Lajos, etc. 40 dintre membrii societăţii au fost aleşi membri ai Academiei de Ştiinţe Maghiare.
[modifică] Societatea în perioada interbelică
În perioada interbelică a continuat activitatea societăţii prin conferinţe de popularizare, întruniri ale secţiilor ştiinţifice şi conferinţe itinerante. În anii ’20 activitatea societăţii s-a desfăşurat nesistematic.
Din anii 1930 se produce un reviriment. Astfel, începând din anul 1930, de exemplu, numai secţia de Filosofie, lingvistică şi ştiinţe istorice a ţinut la Cluj 54 de conferinţe ştiinţifice şi 120 de popularizare. În cursul verilor s-au desfăşurat turneele societăţii. În această perioadă, în activitatea societăţii s-au remarcat şi nume noi ca: György Lajos, Kristóf György, Tavaszi Sándor, Kántor Lajos, Balogh Ernő, Tulogdy János, Feszt György etc.
[modifică] Desființarea și reluarea activității Societății Muzeului Ardelean
În anul 1950 Societatea Muzeului Ardelean a fost desfiinţată. Manuscrisele şi arhiva au fost preluate în anul 1976 de Arhivele Naţionale.
La iniţiativa lui Jakó Zsigmond, Societatea Muzeului Ardelean şi-a reluat activitatea în anul 1990.
[modifică] Bibliografie
- Az Erdélyi Múzeum-Egyesület története és feladatai/Szabó T. Attila. - Kolozsvár: Az Erdély Múzeum-Egyesület Kiadása, 1942, pp. 23-42, 51-52.
- Az Erdélyi Múzeum Egyesület Története în Emlékkönyv az Erdélyi Múzeum-Egyesület félszázados ünnepére 1859-1909/Kelemen Lajos. – Kolozsvár: Az Erdélyi Múzeum-Egyesület kiadása, 1909-1942, pp.5-80.
- Összegyűjteni, rendszerezni és megörizni az erdélyi magyar történelmi örökséget. Beszélgetés Egyed Ákos akadémikussal, az EME elnökével/Ferencz Zsolt, în Szabadság, Anul XXI, nr.246 (24 oct. 2009), p.4.
- Clujeni ai secolului XX : dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, p.390.
- http://www.eme.ro/index.jsp
