De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
N. 5 decembrie 1883, Iași – d. 23 iulie 1955, București. Chimist român, profesor universitar, membru al Academiei Române.
Studii secundare la Liceul Național din Iași (1894-1901), urmate de cursurile Facultății de Științe a Universității din același oraș, secția fizică-chimie. Aici i-a avut ca profesori pe marii savanți Petru Poni și Dragomir Hurmuzescu. La terminarea Facultății în 1905, Spacu pleacă pentru specializare la Viena și apoi la Berlin, dar revine după doi ani la Iași, unde este angajat ca asistent la Universitate. În paralel, își continuă studiile în chimie, obținând titlul de doctor (1916) cu o lucrare despre Combinaţii complexe de fier, Feraminele, fiind al doilea specialist din țară după mentorul său, Nicolae Costăchescu. În urma acestei prime realizări academice, este numit conferențiar.
[modifică] Activitate
Cea mai mare parte a activității sale științifice și didactice este, însă, legată de orașul Cluj și de universitatea de aici. În 1919, la înființarea universității românești, Gheorghe Spacu este numit profesor de chimie anorganică și analitică a Universității „Daciei Superioare” din Cluj. Timp de două decenii, Spacu crează o veritabilă școală românească de chimie coordinativă, înființând laboratoare didactice și de cercetare și îndrumând studii doctorale pentru viitorii specialiști români, dintre care pot fi amintiți Raluca Ripan (academician, viitor rector al Universității din Cluj) și Ilie Murgulescu (academician, viitor rector al Universității București și ministru al Învățământului între 1962 și 1963) și mulți alții. Va deține el însuși funcțiile de decan al Facultății de Științe și apoi de rector al Universității din Cluj.
Pe plan științific, Gheorghe Spacu a fost interesat de cercetările fundamentale în domeniul combinațiilor complexe, stabilind structura unor combinații anorganice din grupa sărurilor duble și a elaborat metode analitice pentru determinarea unor minereuri precum cuprul, zincul, mercurul, nichelul, cobaltul, bismutul, argintul, manganul, etc. De asemenea, a sintetizat aproximativ 1.000 de combinații complexe noi, a descoperit selenocianaminele şi a studiat feraminele, metalaminele cu benzidina, combinaţiile complexe cu pirocatechina, a elaborat peste o sută de publicaţii care conţin cercetări din dimeniul chimiei anorganice şi coordinative. O activitate intensă a desfășurat și în domeniul chimiei analitice, unde Spacu este un precursor în folosirea metodelor fizice și fizico-chimice.
Activitatea sa prolifică s-a reflectat și prin implicarea directă în înființarea unor instituții științifice, așa cum a fost Societatea de Științe de pe lângă Universitatea din Cluj, unde profesorul Gheorghe Spacu a fost fondator și secretar, iar Emil Racoviță, președinte. În buletinul acesteia, a apărut cea mai mare parte activității publicistice a marelui savant român (peste 200 de studii). Pentru meritele sale, a fost cooptat și în Comisia Internațională pentru instituirea Tabelelor anuale de Constante și Date din Paris, iar în 1935 a fost ales membru titular al Academiei Române.
Ultima parte a activității sale didactice și științifice și-o petrece la Universitatea din București, unde Spacu este invitat încă din 1939, dar ajunge abia în octombrie 1940, după ce Universitatea din Cluj s-a refugiat la Sibiu și Timișoara, în urma dictatului de la Viena. Astfel, este printre puținii savanți români de-a lungul istoriei care au activat cu succes în cele trei mari centre universitare românești, Iași, Cluj și București. În semn de omagiu, în fața sediului Facultății de Chimie din cadrul UBB Cluj-Napoca a fost instalat, încă din 1964, bustul lui Gheorghe Spacu, iar o strada din București îi poartă numele. Tot ca un semn de mare recunoștință, numele său face parte dintre premiile acordate de Academia Română pentru cercetări în domeniul chimiei.
[modifică] Publicații
Selectiv:
- Sur une nouvelle methode microchimique pour le dosage du cuivre (1922)
- Sur les amines des sels doubles (1923)
- Une nouvelle réaction de l’acide persulfurique (1923)
- Deux nouvelles réactions très sensibles pour le cuivre (1925)
- Sur une nouvelle classe d’amines. Les sélénocyanamines (1930)
- Nouvelles contributions a l’étude des cobaltoxalates complexes (1935)
- Contribuțiuni la constituția antimoniatului de potasiu. Asupra unei clase de amine. Hexabrido-antimoniato-aminele (1949)
- Asupra unei clase de amine. Ftalazinotiocianații metalici (1949)
- O nouă clasă de combinații complexe (1949)
- Noi metode pentru separarea cuprului de molibden și dozarea acestor două elemente (1954)
- O nouă metodă gravimetrică precisă și rapidă pentru dozarea bismutului (1955)
- O nouă clasă de combinațiuni complexe. Piridoxintiocianați și piridoxinhalogenuri metalice (1957)
[modifică] Afilieri
- Membru al Academiei Române
- Secretar general al Societății de Științe din Cluj
- Membru în comitetul de redacție al publicației „Die Chemische Analyse”, Stuttgard (Germania)
- Membru al Societății de Chimie din Paris
- Membru al Societății Americane din Washington
- Vicepreședinte al Societății de Chimie din București
- Membru al Societății de Chimie din Berlin
- Membru al Societății Austriece de Chimie
- Membru al Societății de Mikrochimie din Viena
- Membru al Academiei Italiene
[modifică] Premii și distincții
- Premiul de Stat, cls I, 1952
- Ordinul Muncii, cls I, 1953
- Premiul de Stat, cls I, 1954
[modifică] Bibliografie
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 563-564.
- https://muzeu.unibuc.ro/ro/gheorghe-spacu-1883-1955/ consultat la 17 oct. 2023.
- /https://studii.crifst.ro/doc/2013/2013_3_06.pdf.chrome- extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/ consultat la 17 oct. 2023.
- https://acad.ro/premiileAR/pag_premii.htm/ consultat la 17 oct. 2023.
