De la Memorie şi cunoaştere locală
Fiecare clujean a auzit despre legendele reţelelor subterane din oraş, deşi arheologii şi istoricii neagă existenţa lor.
Astfel, biserica romano-catolică "Sfântul Mihail", centrul simbolic al Clujului ar fi legată prin canale subterane de Mănăstirea Franciscanilor, de biserica de la Calvaria şi, în unele versiuni, chiar şi de zona Cetăţuii. Respectivele subterane ar fi fost construite în Evul Mediu, drept căi de evadare în situaţie de asediu.
După cum afirma istoricul Tudor Sălăgean, în articolul “Clujul subteran“ din ziarul Monitorul de Cluj, din 8 ian. 2008, legendele au intrat şi în atenţia lumii universitare clujene.
La mijlocul anilor ’60, istoricul Ştefan Pascu a iniţiat o campanie de sondaje arheologice în diferite puncte ale oraşului, dar cercetările nu au condus la nici un rezultat. Oraşul medieval deţinea, însă, pivniţe vaste pe sub locuinţe, iar trecerile secrete dintre ele puteau servi şi la refugierea unor persoane ameninţate sau urmărite. Un astfel de pasaj de trecere, cu înălţimea de 1 metru şi o lungime totală de 3-4 metri, a fost descoperit în urma cu puţini ani, cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate în subsolul casei în care s-a născut principele Stefan Bocskai. (strada Matei Corvin nr.4).
Majoritatea acestor pivniţe sunt în prezent exploatate comercial, din păcate preponderent ca şi baruri.
