De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
n. 4 nov. 1893, Cluj – d. 14 april. 1950, Cluj. Pictor
A urmat Colegiul Romano-Catolic din Cluj (1912), apoi a plecat la Budapesta și după un semestru la Școala Politehnică din Budapesta s-a transferat la Institutul pedagogic de Artă Plastică. Și-a întrerupt studiile cu izbucnirea războiului, mobilizarea și trimiterea sa pe front în 1914. A căzut prizonier și în prizonierat s-a îmbolnăvit de plămâni, suferință cu care a trăit în continuare toată viața. Din 1923, a mai urmat un semestru la Budapesta, după care s-a pregătit la Școala liberă de pictură de la Baia Mare (1923-1925), sub îndrumarea lui Thorma János și Réti István. În 1927 a fost ales membru fondator al „Societății Pictorilor din Baia Mare”.
Tot în 1927 a revenit la Cluj, integrându-se în comunitatea artistică a urbei. Între 1933 și 1935, asigură îndrumare în probleme de pictură în cadrul unei școli particulare pe care a înființat-o cu sculptorul Szervátiusz Jenő. Împreună cu Kós Károly și cu sprijinul lui Bánffy Miklós organizează asociația artiștilor maghiari din Transilvania, „Barabás Mikós Céh”. Între anii 1938-1940, a locuit la Sighișoara, după care s-a întors la Cluj. A predat la predecesorul Institutului Maghiar de Artă, și anume, la Școala Liberă de Artă „Atheneum Józsa Béla”. Politica artistică dogmatică a anilor 1948-1949 l-a acuzat de „formalism”.
În pictura s-a a fost influențat de pictura lui Cézanne și în general de postimpresionism, cu care a venit în contact doar prin intermediul albumelor. Ca pictor, a ajuns la un stil propriu prin anii 1930. Pe lângă peisaje, naturi moarte, a fost atras și de portretistică. În acestea a surprins intelectuali din anturajul său: Tamási Áron, Kováts József, Gaál Gábor. A publicat frecvent ilustrații în presa vremii, cele mai numeroase fiind inserate în revista „Utunk” (1945-1949). În anul 1946 a ilustrat cartea lui József Mélisz, Sors és jelkép (Destin și simbol).
Împreună cu artiști maghiari, români și sași au organizat expoziții. A participat la primul Salon al artei ardelene (1921), la a doua reprezentativă de sinteză de artă ardeleană de la Cluj din 1930, și semnificativa expoziție de grup, din 1933, tot la Cluj, alături de alți șapte plasticieni importanți ai momentului. A deschis expoziții personale la Cluj (1923, 1929, 1930), dar și la Orade a(1924), Arad (1925), acestea fiind singura lui sursă de venit. S-a numărat printre organizatorii expoziției de artă plastică și arhitectură în cadrul „Săptămânii artei clujene” din 1942.
În 1942, i s-a decernat premiul pentru artă plastică‚ „Matei Corvin”. În 1971, la Cluj, s-a organizat o expoziție de colecție a operelor sale, inițiativă reluată în 1994 la Cluj, dar și la Budapesta.
[modifică] Bibliografie
- Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat/Dan Fornade. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de știință, 2007, p.582
- Szolnay Sándor la http://lexikon.kriterion.ro/szavak/4497/, accesat la 17 april. 2019
