De la Memorie şi cunoaştere locală
Tört kövön és porladó kereszten : Pusztuló múlt és fájó jelen a Házsongárdi temetőben = Pe pietre frânte şi cruci care se mărunţesc : Trecut pe cale de dispariţie şi prezent dureros în Cimitirul Central [Házsongárd]/dr. Gaal György. – Cluj-Napoca : Stúdium, 2009, 257 p. ISBN 978-973-643-177-7
Volumul, o ediţie lărgită şi completată a celor din 1997 şi 2003, se deschide cu o poezie semnată de Áprily Lajos, Tavasz a Házsongárdi temetőben [Primăvară în Cimitirul Házsongárd], dedicată savantului şi pedagogului Apáczai Csere János, înmormântat în Cimitirul Central. Un vers al acestei poezii se regăseşte în titlul acestui volum. În prima parte a acestuia, sub titlul Amit a Házsongárdról tudni kel [Ceea ce trebuie ştiut despre Házsongárd], sunt reunite capitole ca: Elnevezése [Denumirea], Régebbi temetők [Cimitire mai vechi], A Házsongárdi sírkert kialakulása és változásai [Devenirea şi schimbările cimitirului Házsongárd], A lakosság tükre a temető [Cimitirul este oglinda locuitorilor], Emlékjelek [Semne ale memoriei], A temető felosztása, tájegzségei [Împărţirea cimitirului, unităţile locului], A temető irodalma [Literatura cimitirului].
Partea a doua a volumului şi cea mai consistentă, Parcellák sírtól sírig [Parcelele de la mormânt la mormânt], cuprinde o prezentare a mormintelor cimitirului, pe parcele, de la intrare (nord) spre partea superioară a dealului (sud), fiind semnalat ceea ce este de văzut.
Sunt prezentate personalităţi, monumente funerare vechi, valoroase din punct de vedere artistic ale locuitorilor oraşului care odihnesc aici, români, maghiari, germani. Sunt descrise părţile vechi ale cimitirului, parcelele I A, B, C, II A, B, C, III A, B, cimitirul luteran şi cimitirul vechi evreiesc.
Ultimele două capitole sunt: 1956 a Házsongárdban [1956 în Cimitirul Central (Házsongárd)] şi Megmenthető-e a Házsongárd? [Poate fi salvat Cimitirul Central (Házsongárd)?]. Primul se referă la un eveniment din 1 noiembrie 1956, organizat de asistentul universitar, istoric al literaturii, de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Dávid Gyula. Cu acest prilej au fost căutate mormintele scriitorilor, s-au aprins lumânări şi s-au recitat versuri. Fiind calificată de autorităţile timpului drept manifestare revoluţionară, studenţii participanţi au fost audiaţi luni de zile, iar Dávid Gyula şi Bartis Ferenc au fost condamnaţi la şapte ani de închisoare de Tribunalul Militar.
Volumul cuprinde la sfârşit un Cuvânt de încheiere [Utószó], cu aprecieri privind istoricul acestei cercetări. De asemenea, sunt cuprinse la final, o prezentare a plăcii comemorative a membrilor Academiei de Ştiinţe Maghiare, înmormântaţi în acest cimitir, dezvelită la 23 noiembrie 2002 [Akadémikusok emléktáblája], consideraţii privind Fundaţia Házsongárd şi activitatea acesteia [A Házsongárd Alapítvány] şi o poezie a lui Reményik Sándor, [Íme, bizonyság... (A kolozsvári temetöben)].
O bibliografie consistentă, un indice de străzi şi unul de nume, o „hartă” a cimitirului (pe parcele şi în ordine numerică, apoi în ordine alfabetică), rezumate în limba română şi engleză, încheie volumul. Acesta mai cuprinde un număr însemnat de fotografii color şi are ataşate două hărţi ale cimitirului.
