De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Istoric

Comunitatea maghiară din Cluj se mândrește cu faptul că prima clădire teatrală din Cluj a fost inaugurată în 1821, iar compania de teatru din Cluj, în limba maghiară, exista încă din 1792, la fel ca și primele inițiative administrative privind deschiderea unui teatru local. Înființat prin donațiile unor mari personalități nobiliare clujene, Teatrul Maghiar sau Teatrul de piatră de pe Ulița Lupilor, în maghiară Farkas utcai színház, este strămoșul actualului Teatru Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, situat pe str. Emil Isac, nr. 28, la capătul nord-estic al Parcului Central din Cluj-Napoca.

Teatrul Maghiar a funcționat în Ulița Lupilor până la inaugurarea, în 1906, a noului Teatru Maghiar, care reprezenta o clădire mult mai impozantă și frumoasă, concepută după planurile arhitecților vienezi Ferdinand Fellner și Herman Helmer și situată în centrul orașului. Această clădire a fost însă preluată de autoritățile române după unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918 și transformată în sediu al Teatrului Național Român și al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, existente și astăzi. În aceste condiții, Teatrul Maghiar a fost nevoit să se mute într-un studio cinematografic al directorului său, Jenő Janovics, deschis la rândul său pe locul unui teatru de vară ce fusese înființat în 1874, rămânând până astăzi sediul Teatrului și Operei Maghiare din Cluj-Napoca, aceasta din urmă fiind înființată în 1948.

Teatrul Maghiar din Cluj a adunat de-a lungul existenței sale de peste două secole câteva perfomanțe notabile: este singura instituție teatrală maghiară fără întrerupere de la înființare, iar din 2008 este singurul teatru în limba maghiară membru în Uniunea Teatrelor din Europa.

[modifică] Detalii arhitecturale

Pe locul unde se află astăzi Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca fusese ridicată în 1874 o clădire cu etaj, pe structură de lemn și având fațada decorată cu urne, iar la mijloc o cruce. În epocă era cunoscută ca teatru de vară, unde se prezentau spectacole în lunile mai calde din an. Jenő Janovics, directorul de atunci al Teatrului Maghiar din Cluj, a hotărât în 1909 transformarea acestui teatru de vară într-un edificiu nou, mai potrivit pentru spectacole de cinematografie și de teatru.

Construcția noii clădiri s-a realizat în stilul Secession, la modă în Europa acelor vremi, cu materiale noi și mai rezistente, precum structura de beton armat, după planurile arhitecților Géza Márkus și Frigyes Spiegel, doi importanți arhitecți budapestani, adepți ai curentului Art Nouveau. Primul spectacol în noua clădire a avut loc la 18 iunie 1910. Sala mare de sub cupola teatrului, cunoscută sub numele de Auditorium, are o capacitate de 862 de locuri, dispuse pe două niveluri: parter și galerie.

După 1919, această clădire a devenit sediul permanent al celor două instituții de cultură maghiare din Cluj: Teatrul și Opera. Pentru îndeplinirea acestui rol, clădirea a suferit unele modificări radicale, prin reconstruirea completă a fațadei în 1961 și decorarea acesteia cu platbande și coloane și prin lărgirea holului teatrului. După 2008, în spatele sălii de teatru s-a construit o sală studio pentru spectacole mai mici, cu o capacitate de 100 de locuri.

[modifică] Bibliografie

  1. Cosmin Cătălin Rusu, Re-Descoperim Clujul, III, Cluj-Napoca, Școala Ardeleană, 2018, p. 192.
  2. György Gaal, Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural, Baraolt-Cluj-Napoca, Editura Tortoma-Asociația Kolozsvar Tarsaság, 2014, p. 110-111. ISBN 978-973-8995-17-8
  3. https://www.huntheater.ro/ro/teatrul/descriere-tehnica/ consultat la 9 nov. 2023.