Torma Zsófia

De la Memorie şi cunoaştere locală

Cuprins

1 Date biografice
2 Bibliografie

[modifică] Date biografice

n. 27 sept. 1832, Cristeștii Ciceului, Bistrița-Năsăud – d. 14 nov. 1899, Orăștie. Prima femeie arheolog din Transilvania, antropolog și paleontolog. Prima femeie care a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj.

S-a născut într-o familie care i-a insuflat pasiunea și a încurajat-o în cercetarea arheologiei. Tatăl, Torma József, a efectuat cercetări la Ilisua, iar fratele mai mare, Torma Károly a fost profesor universitar la Pesta, arheolog și epigrafist, cel care a înființat muzeul antichităților dacice de la Aquincum.

A studiat la Universitatea din Cluj.

În toamna anului 1875 Torma Zsófia a început cercetările arheologice la Turdaș. Aici a scos la iveală locuințe neolitice, și a găsit multe obiecte ceramice, unelte, piese de cult și podoabe. Săpăturile arheologice realizate de Torma au avut ca rezultat descoperirea de care au fost distribuite muzeelor din Berlin, Mainz, München și Cluj.

Fiind membră a Asociației Muzeului Ardelean a ținut primele prezentări ale sale în cadrul acestei instituții prestigioase, publicând de mai multe ori în anuarele acesteia. Asociația Muzeului Ardelean a cumpărat de la Torma Zsófia în schimbul unei rente viagere colecția vastă de obiecte din epoca preistorică (1891), care se găsesc astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

Descoperirile ei au apărut în importante publicații internaționale. A participat în 1876, la Congresul de Arheologie de la Budapesta, iar apoi, la Congresul de la Berlin (1888), unde s-a întâlnit cu arhelogul Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei, care a fost impresionat de descoperirile de la Turdaș. A corespondat cu arheologi renumiți din Stuttgart, Paris, Praga, Mainz, Budapesta, Hamburg, Berlin, București, Sibiu, cu care a purtat discuții despre descoperirirle sale.

În 1879 i-a apărut prima lucrare Hunyadvármegye Neolith (Kőkorszakbeli) telepei. Cea mai cunoscută lucrare de specialitate a sa este Ethnographische Analogien, apărută în anul 1894, la Jena.

În 1880 a fost membră fondatoare a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara. În mai 1899, a fost aleasă Doctor Honoris Causa al Universității clujene.