De la Memorie şi cunoaştere locală
Traian Grozăvescu/Mira Demeter-Grozăvescu, I. Voledi. – Bucureşti : Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S. România, 1965, 267 p.
Volumul se deschide cu o Prefaţă cu caracter omagial, semnată de I. Voledi.
Primul capitol, Rapsodia Lugojană, oferă o incursiune în istoricul vieţii muzicale lugojene.
Al doilea capitol, Răsărit de soare, creionează aspecte legate de familie şi rădăcinile acesteia, dar şi de copilăria lui Traian Grozăvescu. Participant ca spectator la viaţa muzicală a oraşului, membru în corul lui Vidu, Traian Grozăvescu descoperă de timpuriu farmecul muzicii.
Cântecul pustei, al treilea capitol, îl urmăreşte pe Traian Grozăvescu la studii, la Budapesta, decoperind capitala muzicală maghiară. Mobilizat în timpul războiului, a fost nevoit, pentru moment, să renunţe la visele sale legate de conservator. Ulterior, avea să fie înscris la Academia Naţională în anul II, recunoscându-i-se un an de conservator.
Al patrulea capitol, Vuieşte pădurea, are ca subiect reconstituirea perioadei clujene din cariera artistului. Este rememorat momentului inaugurării Operei din Cluj, reprezentaţia de debut a tenorului, munca de pregătire desfăşurată, partenerii săi, spectacole, turnee, până la excluderea sa şi rezilierea contractului cu Opera din Cluj.
În capitolul Viena cetatea eternă a muzicii, îl regăsim pe Traian Grozăvescu continuându-şi studiile muzicale cu Franz Steiner, fiind angajat la Opera Populară din Viena unde a debutat cu un mare succes. Capitolul Orice s-ar întâmpla, al nostru ai rămas, relatează despre turneul întreprins în România, în anul 1923, de Traian Grozăvescu, entuziasmul cu care a fost primit şi succesul său. Alte roluri, spectacole susţinute la Viena, viaţa sa în capitala austriacă, se desprind din capitolul Seri napolitane.
Capitolul Află măicuţă că m-am însurat, relatează despre căsătoria lui Grozăvescu, dar şi despre continuarea activităţii de cântăreţ la Opera Populară.
Capitolul Intermezzo berlinez, face referiri la seria de trei spectacole susţinute de Traian Grozăvescu la Berlin: Aida, Boema şi Tosca.
Activitatea sa pe scena Operei de Stat o regăsim descrisă în capitolul Habemus Papam. Intitulat sugestiv, Colivii aurite, capitolul al unsprezecelea, urmăreşte evenimentele anului 1925. În familia Grozăvescu se năştea o fetiţă, în timp ce relaţia de cuplu avea să se deterioreze tot mai mult. Paralel, continua o activitate solistică susţinută ca prim-tenor al Operei de Stat din Viena, fiind solicitat pretutindeni.
Capitolul Arta tenorului, zăboveşte asupra personalităţii, a activităţii sale de pregătire, a artei şi stilului tenorului, a artei sale interpretative, cu fragmente din cronici de spectacole, relatări ale cunoscuţilor, fragmente de corespondenţă.
Moartea tragică şi violentă a tenorului, împuşcat de propria soţie, este relatată în capitolul Unser stern ist untergegangen [Steaua noastră a apus]. Ultimul capitol, De profundis, relatează despre evocarea marelui tenor organizată la Cluj la 25 februarie 1927, unde peste 2.000 de auditori au ascultat pentru ultima oară ariile favorite ale artistului, imprimate pe plăci.
Volumul biografic mai cuprinde Discografia lui Traian Grozăvescu, în total şapte plăci cu imprimările păstrate până azi., Repertoriul lui Traian Grozăvescu şi Bibliografie.
