De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
N. 5 aprilie 1928, Mănăstireni, jud. Cluj – 17 aprilie 2007, București.
Fizician, profesor universitar, membru al Academiei Române, coordonator al programului nuclear al României. O mare parte a activității sale didactice și științifice este legată de municipiul Cluj. S-a născut într-o familie de țărani din județul Cluj. Urmează studii liceale la Turda și Cluj și superioare în cadrul Facultății de Matematică și Fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1950). În 1956, Ioan Ursu obține diploma de doctor în fizică, cu o teză despre Fenomene Magneto-Mecanice la Oxigen, sub îndrumarea acad. Horia Hulubei și a prof. V. Marian. În 1959, câștigă, prin intermediul Agenției Internaționale de Fizică Atomică de la Viena, o bursă la prestigioasa universitate americană Princeton, unde se specializează sub conducerea prof. J. Turkevich. Cunoscător al limbilor engleză, franceză, germană și rusă.
[modifică] Activitate
În activitatea didactică, Ioan Ursu a parcurs toate treptele carierei profesorale, de la asistent la cea de profesor, în cadrul Universității din Cluj, unde a activat între 1949 și 1968. Din acest an, el este numit profesor la Universitatea din București (1968-1976). În paralel, Ioan Ursu este profesor invitat să predea la mai multe universități din Europa, printre care menționăm aici pe cele Franța, Elveția, Marea Britanie și URSS (1960-1964). Pe plan științific, Ioan Ursu este cunoscut ca fiind coordonatorul programului nuclear al României. Cercetările sale fundamentale s-au concentrat pe studiul materialelor nucleare, interacțiunea radiațiilor nucleare cu solidul și combustibilii nucleari specifici. De asemenea, a studiat efectul de îmbogățire izotopică a uraniului și rezonanța magnetică.
Recunoașterea profesională s-a reflectat și în funcțiile pe care le-a ocupat de-a lungul carierei sale. La universitatea clujeană, a fost șeful Catedrei de Fizică Nucleară, Optică și Electromagnetism (1960-1968), funcție ocupată și la universitatea din București, după transfer (1968-1976). În aceeași perioadă, Ioan Ursu este directorul Institutului de Fizică Atomică de pe platforma de la Măgurele, de lângă București. Și pe plan european, Ioan Ursu a îndeplinit câteva funcții importante: guvernator în Consiliul Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), Viena (1971-1973), președinte al Societății Europene de Fizică (1976-1979), președinte al Uniunii Balcanice de Fizică (1986-1990).
A ocupat și unele funcții politice, dar tot în serviciul fizicii și al programului nuclear al României. Astfel, între 1969 și 1976 a fost președinte al Comitetului de Stat pentru Energie Atomică, cu rang de ministru, iar în perioada 1976-1980-1989, președinte și prim-vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, tot cu rang de ministru.
[modifică] Publicații
- Efecte magneto-mecanice la oxigen. - 1959
- Fizica și tehnologia materialelor nucleare. - 1968, 1982, 1985
- La résonance paramagnétique électronique. - 1968
- Energia atomică. - 1973
- Rezonanța magnetică în compuși cu uraniu. - 1979
- Magnetnîi resonans soedinenia urana. - Moscova, 1982
- Interacțiunea radiației laser cu metalele. - 1986
- Laser Heating of Metals. - Londra, 1990
[modifică] Afilieri
- Societatea Americană de Fizică, 1959
- Comitetul Internațional al Asociației de Fizică AMPERE, 1964
- Consiliul Științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare, Dubna (URSS), 1965
- Societatea Belgiană de Fizică
- Membru al Academiei Române (1974)
- Societatea Franceză de Fizică, 1969
- Societatea Internațională de Rezonanță Magnetică, 1971
- Societatea Nucleară Americană, 1975
- Asociația Nucleară Canadiană, 1976
- Comitetul Științific Consultativ al IAEA, 1979
- Academia de Științe din New York, 1982
- Asociația Americană pentru Progresul Științei, 1984
- Laboratorul Mondial, 1988
- Academia de Științe a URSS, 1990
- Societatea Europeană de Optică, 1991
[modifică] Premii și distincții
- Titlul de Profesor universitar „Emerit”, 1970
- Ordinul „Muncii”, cls. I
- Ordinul „Steaua” Republicii Populare Române, cls a IV-a, 1964
- Ordinul „Tudor Vladimirescu, cls a II-a, 1971
- Ordinul „Steaua” Republicii Socialiste România, cls. A II-a, 1981
[modifică] Bibliografie
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 618-619.
- https://www.scribd.com/document/397853004/ioan-ursu/ consultat la 13 oct. 2023.
- https://ro.unionpedia.org/i/Ioan_Ursu_(fizician)/ consultat la 13 oct. 2023.
- https://phys.ubbcluj.ro/ursu.htm/ consultat la 13 oct. 2023.
