De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Născut la Tăușeni, județul Cluj, în 25 iunie 1937, Dorel Vișan este astăzi unul din marii actori români, membru al așa-zisei generații de aur a cinematografiei românești postbelice, cu o foarte bună reputație și la nivel european.
Formarea intelectuală și parcursul profesional le-a început cu Școala Pedagogică de Băieți din Cluj-Napoca, fiind diplomat în Arte (1955), apoi a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București, până în 1965.
A fost actor și director general al Teatrului Național din Cluj-Napoca de la absolvirea Institutului și până la pensionarea sa în anul 2000. A predat cursuri de regie la Conservatorul „Gh.Dima” din Cluj-Napoca și de actorie la Universitatea din Oradea, abordând o variată gamă de roluri, de la cele comice la cele tragice. În teatru s-a afirmat mai ales ca actor de comedie, printr-un umor sănătos și savuros, parodic, neignorând, însă, registrul dramatic.
A primit numeroase premii: „Actorul Anului”, Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, Costinești (1981, 1990); „Cel mai bun actor al anului” (1987); Premiul revistei „Flacăra” (1988); Premiul Asociației Cineaștilor din România (1988); „Cetățean de Onoare” al municipiului Cluj-Napoca; Premiul de interpretare masculină, Montpellier-Franța (1995); Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler etc.
[modifică] Repertoriul
Dintre marile sale roluri teatrale, se disting mai ales: Arlechino din Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux, Sir Toby Belch din A douăsprezecea noapte de W.Shakespeare, Președintele din Un om mușcat de oaie de Vasile Rebreanu, Ciubăr vodă din Despot Vodă de V. Alecsandri, Efimița din Conu' Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale, etc.. Din montările regizorale, pot fi amintite: Amor pierdut, viață pierdută de M. Eminescu, Roata în patru colțuri de V. Kataev, Divorț în stil italian de E. de Filippo și altele. Debutul cinematografic din 1974, în comedia Păcală, a fost urmat magistral în Între oglinzi paralele, în regia lui Mircea Veroiu. Mai târziu, regizorul Mircea Daneliuc l-a vrut în filmul Iacob, film în care Vișan a realizat rolul său de referință, interpretare care i-a adus aprecieri dintre cele mai mari din partea unor publicații occidentale. Rolurile care au rămas, poate cel mai mult în mintea și inima românilor, jucate magistral de Dorel Vișan, sunt cel din Moromeții, regizat de Stere Gulea în 1985, în care a jucat rolul lui Tudor Bălosu, și cel din Senatorul melcilor, al regizorului Mircea Daneliuc, care i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu).
[modifică] Bibliografie
- Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2000;
- Fornade, Dan, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, ISBN 978-973-133-101-0;
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Dorel_Vi%C8%99an, consultat în 04.10.2016
