De la Memorie şi cunoaştere locală
| Versiunea de la data 2 octombrie 2008 10:10 (modifică) Ica (Talk | contribuţii) m (Biserica Minoriţilor a fost mutată la Catedrala „Schimbarea la faţă”) ← Diferenţa anterioară |
Versiunea curentă (16 martie 2022 08:23) (modifică) (anulează) IoanT (Talk | contribuţii) (→Construirea bisericii) |
||
| (20 intermediate revisions not shown.) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| == Istoric == | == Istoric == | ||
| - | Catedrala „Schimbarea la faţă” este cunoscută şi ca | + | '''Catedrala „Schimbarea la faţă”''' este cunoscută şi ca '''biserica minoriţilor''' graţie ctitorilor săi. Astfel, între anii 1779-1930 a fost '''biserică romano-catolică'''. Prin transferul reşedinţei '''Episcopiei Greco-Catolice, de la Gherla la Cluj''', în anul 1930, biserica a devenit '''catedrală greco-catolică'''. În anul 1948, cu desfiinţarea '''Bisericii Unite''', biserica a trecut în patrimoniul '''Bisericii Ortodoxe Române'''. A fost reocupată de greco-catolici în 13 martie 1998, când a reintrat în posesia '''Episcopiei Române Unite, Greco-Catolice de Cluj-Gherla''', cu acelaşi rol de '''catedrală episcopală'''. |
| + | |||
| == Construirea bisericii == | == Construirea bisericii == | ||
| - | Prima biserică a minoriţilor, în Cluj, a fost pe strada Kogălniceanu, biserica reformată de azi. Stabiliţi pentru prima oară în oraş în 1486, în perioada reformei, în 1556, minoriţii au fost alungaţi şi numai în 1724 au primit aprobare pentru a se reîntoarce. Şi atunci, au avut dreptul de a se stabili numai în afara zidurilor oraşului. S-au aşezat undeva lângă Biserica Sf. Petru, apoi în jurul anului 1760 au cumpărat pe [[bulevardul Eroilor]] de azi, casa Henter. Consiliul a aprobat însă numai după 1765 ca minoriţii să se mute în ea. Aici au înfiinţat o casă de rugăciune, şi după multe negocieri au cumpărat terenurile învecinate şi au decis să construiască o biserică. | + | Prima biserică a minoriţilor, în Cluj, a fost pe [[Strada_Mihail_Kogălniceanu|strada Kogălniceanu]], biserica reformată de azi. Stabiliţi pentru prima oară în oraş în 1486, în perioada reformei, în 1556, minoriţii au fost alungaţi şi numai în 1724 au primit aprobare pentru a se reîntoarce. Şi atunci, au avut dreptul de a se stabili numai în afara zidurilor oraşului. S-au aşezat undeva lângă [[Biserica_Romano-Catolică_„Sfinții_Petru_și_Pavel”|Biserica Sf. Petru]], apoi în jurul anului 1760 au cumpărat pe [[Bulevardul Eroilor|bulevardul Eroilor]] de azi, '''casa Henter'''. Consiliul a aprobat însă numai după 1765 ca minoriţii să se mute în ea. Aici au înfiinţat o casă de rugăciune, şi după multe negocieri au cumpărat terenurile învecinate şi au decis să construiască o biserică. |
| - | Demersurile pentru zidirea ei au fost făcute de guardianii Sandor Ioan (1760) şi Héja Bélint (1775). Despre arhitectul proiectant au rămas foarte puţine date, printre care acelea că se numea Kitner Francisc şi că era meşter constructor. Ridicarea bisericii s-a derulat probabil între 1778-1779. Turnul a fost însă proiectat greşit şi în septembrie 1779 s-a dărâmat, afectând şi nava deja acoperită. Pentru reconstruirea turnului, Maria Tereza a făcut o donaţie. | + | Demersurile pentru zidirea ei au fost făcute de guardianii '''Sandor Ioan''' (1760) şi '''Héja Bélint''' (1775). Despre arhitectul proiectant au rămas foarte puţine date, printre care acelea că se numea '''Kitner Francisc''' şi că era meşter constructor. Ridicarea bisericii s-a derulat probabil între 1778-1779. Turnul a fost însă proiectat greşit şi în septembrie 1779 s-a dărâmat, afectând şi nava deja acoperită. Pentru reconstruirea turnului, '''Maria Tereza''' a făcut o donaţie. |
| - | În vederea pregătirii proiectului a fost solicitat | + | În vederea pregătirii proiectului a fost solicitat '''Johann Eberhard Blaumann'''. Opera sa este faţada armonioasă, aparţinând barocului matur, şi turnul. Acoperişul turnului s-a distrus în incendiul din 1798 şi, după o soluţie provizorie, abia la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost reacoperit cu acoperişul original, baroc. Frescele de pe cupolă au fost executate de '''pictorul Lohr Francisc''' în anul 1908; a fost făcută şi o restaurare în anul 1968 de către '''Coriolan Munteanu'''. |
| == Descriere == | == Descriere == | ||
| - | + | [[Imagine:biserica_minoriţilor_2.jpg|thumb|150px|left|Catedrala "Schimbarea la faţă"]] | |
| - | + | Biserica are o lungime de 44 m, o lăţime de 15 m, înălţimea interioară a navei este de 13 m, iar turnul este înalt de 26 m. Înspre vest, biserica este lipită parţial de clădirea fostei '''mănăstiri a minoriţilor''' cu care comunică printr-o uşă. Ceea ce este interesant la această biserică este modul în care a fost rezolvată faţada care se dovedeşte în întregimea ei unitară ca şi concepţie, fiind realizată conform programului artistic şi unei logici proprii stilului baroc. Soluţiile la care s-a recurs, atât din punct de vedere al construcţiei cât şi al decoraţiei generează un pregnant element dinamic. Şi modul în care pereţii turnului sunt legaţi de faţadă, creează aceeaşi impresie dinamică. Faţada, împreună cu turnul se constituie ca un ansamblu armonios. | |
| - | + | [[Imagine:biserica_minoriţilor_1.jpg|thumb|150px|right|Catedrala "Schimbarea la faţă"]] | |
| - | + | Se remarcă ferestrele, împodobite cu vitralii, reprezentând '''Sfinţi din Sinaxarul Bisericii Apusene'''. Geamurile poartă şi '''stema familiei Ioan Haller''', nobil din Transilvania, fost patron al minoriţilor în secolul al XVIII-lea, precum şi '''insigna Ordinului Minoriţilor'''. | |
| - | + | ||
| - | + | În biserică au fost 7 morminte frumoase baroc şi empire. Mai ales ofiţeri, şi familii de comercianţi armeni veneau aici. Ei au sprijinit cu bani ordinul şi s-au înmormântat în criptă. | |
| - | + | ||
| - | + | ||
| + | În perioada 1930-1940 apar în biserică piese noi, după exigenţele cultice noi, greco-catolice, precum '''iconostasul''', '''amvonul''', '''sfeşnicele''' şi '''scaunul arhieresc''', executate de '''maistrul N. Keresztes '''din Tăşnad. | ||
| + | == Bibliografie == | ||
| - | [[ | + | #''[[Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben]]''/[[Gaal György]] .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.51-53 ISBN 978-973-8341-85-2 |
| - | + | #''[[Clujul baroc]]''/[[Mircea Ţoca]] .- Cluj-Napoca : Dacia, 1983, p.34-40. | |
| - | [[ | + | #''[[Clujul vechi şi nou : O istorie inedită- trecut şi prezent|Clujul vechi şi nou]]''/Gheorghe I. Bodea .- Cluj-Napoca : PROF Image, 2002, p.98-99. ISBN 973-0-02539-8 |
| - | + | ||
| <br> | <br> | ||
| <br> | <br> | ||
| - | [[ | + | [[Categorie:Cluj]] |
| - | [[ | + | [[Categorie:Biserici]] |
| - | [[ | + | [[Categorie:Clădiri]] |
| - | [[ | + | [[Categorie:Monumente istorice]] |
Versiunea curentă
Cuprins |
[modifică] Istoric
Catedrala „Schimbarea la faţă” este cunoscută şi ca biserica minoriţilor graţie ctitorilor săi. Astfel, între anii 1779-1930 a fost biserică romano-catolică. Prin transferul reşedinţei Episcopiei Greco-Catolice, de la Gherla la Cluj, în anul 1930, biserica a devenit catedrală greco-catolică. În anul 1948, cu desfiinţarea Bisericii Unite, biserica a trecut în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române. A fost reocupată de greco-catolici în 13 martie 1998, când a reintrat în posesia Episcopiei Române Unite, Greco-Catolice de Cluj-Gherla, cu acelaşi rol de catedrală episcopală.
[modifică] Construirea bisericii
Prima biserică a minoriţilor, în Cluj, a fost pe strada Kogălniceanu, biserica reformată de azi. Stabiliţi pentru prima oară în oraş în 1486, în perioada reformei, în 1556, minoriţii au fost alungaţi şi numai în 1724 au primit aprobare pentru a se reîntoarce. Şi atunci, au avut dreptul de a se stabili numai în afara zidurilor oraşului. S-au aşezat undeva lângă Biserica Sf. Petru, apoi în jurul anului 1760 au cumpărat pe bulevardul Eroilor de azi, casa Henter. Consiliul a aprobat însă numai după 1765 ca minoriţii să se mute în ea. Aici au înfiinţat o casă de rugăciune, şi după multe negocieri au cumpărat terenurile învecinate şi au decis să construiască o biserică.
Demersurile pentru zidirea ei au fost făcute de guardianii Sandor Ioan (1760) şi Héja Bélint (1775). Despre arhitectul proiectant au rămas foarte puţine date, printre care acelea că se numea Kitner Francisc şi că era meşter constructor. Ridicarea bisericii s-a derulat probabil între 1778-1779. Turnul a fost însă proiectat greşit şi în septembrie 1779 s-a dărâmat, afectând şi nava deja acoperită. Pentru reconstruirea turnului, Maria Tereza a făcut o donaţie.
În vederea pregătirii proiectului a fost solicitat Johann Eberhard Blaumann. Opera sa este faţada armonioasă, aparţinând barocului matur, şi turnul. Acoperişul turnului s-a distrus în incendiul din 1798 şi, după o soluţie provizorie, abia la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost reacoperit cu acoperişul original, baroc. Frescele de pe cupolă au fost executate de pictorul Lohr Francisc în anul 1908; a fost făcută şi o restaurare în anul 1968 de către Coriolan Munteanu.
[modifică] Descriere
Biserica are o lungime de 44 m, o lăţime de 15 m, înălţimea interioară a navei este de 13 m, iar turnul este înalt de 26 m. Înspre vest, biserica este lipită parţial de clădirea fostei mănăstiri a minoriţilor cu care comunică printr-o uşă. Ceea ce este interesant la această biserică este modul în care a fost rezolvată faţada care se dovedeşte în întregimea ei unitară ca şi concepţie, fiind realizată conform programului artistic şi unei logici proprii stilului baroc. Soluţiile la care s-a recurs, atât din punct de vedere al construcţiei cât şi al decoraţiei generează un pregnant element dinamic. Şi modul în care pereţii turnului sunt legaţi de faţadă, creează aceeaşi impresie dinamică. Faţada, împreună cu turnul se constituie ca un ansamblu armonios.
Se remarcă ferestrele, împodobite cu vitralii, reprezentând Sfinţi din Sinaxarul Bisericii Apusene. Geamurile poartă şi stema familiei Ioan Haller, nobil din Transilvania, fost patron al minoriţilor în secolul al XVIII-lea, precum şi insigna Ordinului Minoriţilor.
În biserică au fost 7 morminte frumoase baroc şi empire. Mai ales ofiţeri, şi familii de comercianţi armeni veneau aici. Ei au sprijinit cu bani ordinul şi s-au înmormântat în criptă.
În perioada 1930-1940 apar în biserică piese noi, după exigenţele cultice noi, greco-catolice, precum iconostasul, amvonul, sfeşnicele şi scaunul arhieresc, executate de maistrul N. Keresztes din Tăşnad.
[modifică] Bibliografie
- Képes Kolozsvár. A belváros irásban és képben/Gaal György .- Kolozsvár : Polis Könyvkiadó, 2007, p.51-53 ISBN 978-973-8341-85-2
- Clujul baroc/Mircea Ţoca .- Cluj-Napoca : Dacia, 1983, p.34-40.
- Clujul vechi şi nou/Gheorghe I. Bodea .- Cluj-Napoca : PROF Image, 2002, p.98-99. ISBN 973-0-02539-8
